GUVERNUL. Raporturile Parlamentului cu Guvernul
CAPITOLUL III
Guvernul
ARTICOLUL 102
Rolul şi structura
(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament,
- asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi
- exercită conducerea generală a administraţiei publice.
(2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.
(3) Guvernul este alcătuit din
- prim-ministru,
- miniştri şi
- alţi membri stabiliţi prin lege organică.
ARTICOLUL 103
Învestitura
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru,
- în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori,
- dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.
(3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună.
Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
ARTICOLUL 104
Jurământul de credinţă
(1) Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului
- vor depune individual,
- în faţa Preşedintelui României,
- jurământul de la articolul 82 (același jurământ ca al Președintelui României).
(2) Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.
ARTICOLUL 105
Incompatibilităţi
(1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator.
De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizaţiilor cu scop comercial.
(2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
ARTICOLUL 106
Încetarea funcţiei de membru al Guvernului
Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma
- demisiei,
- a revocării,
- a pierderii drepturilor electorale,
- a stării de incompatibilitate,
- a decesului,
- precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
ARTICOLUL 107
Primul-ministru
(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin.
De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.
(2) Preşedintele României NU îl poate revoca pe primul-ministru.
(3) Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106 (încetarea funcției d emembru al guvernului), cu excepţia revocării,
sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile,
Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern.
Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.
(4) Prevederile alineatului (3) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.
ARTICOLUL 108
Actele Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern
- se semnează de primul-ministru,
- se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi
- se publică în Monitorul Oficial al României.
- Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei.
- Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.
ARTICOLUL 109
Răspunderea membrilor Guvernului
(1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate.
Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.
(2) Numai
- Camera Deputaţilor,
- Senatul şi
- Preşedintele României
- au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului
- pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor.
- Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie.
- Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie.
- Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.
ARTICOLUL 110
Încetarea mandatului
(1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale.
(2) Guvernul este demis
- la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate sau
- dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106 (încetarea funcției guvenramentale),
- cu excepţia revocării,
- ori este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.
(3) În situaţiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 103 (învestitura guvernului).
(4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.
CAPITOLUL IV
Raporturile Parlamentului cu Guvernul
ARTICOLUL 111
Informarea Parlamentului
(1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor,
sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de
- Camera Deputaţilor,
- de Senat sau
- de comisiile parlamentare,
- prin intermediul preşedinţilor acestora.
- În cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului.
Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.
ARTICOLUL 112
Întrebări, interpelări şi moţiuni simple
(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de senatori,
în condiţiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.
(2) Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă
- prin care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz,
- cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.
ARTICOLUL 113
Moţiunea de cenzură
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună,
pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură,
cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
(2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi
se comunică Guvernului la data depunerii.
(3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere.
(4) Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă,
deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură,
cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 114.
ARTICOLUL 114
Angajarea răspunderii Guvernului
(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra
- unui program,
- a unei declaraţii de politică generală sau a
- unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113 (moțiunea de cenzură).
(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern,
se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
(4) În cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţa comună a celor două Camere.
ARTICOLUL 115
Delegarea legislativă
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care NU fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare.
Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare
- numai după depunerea sa spre dezbatere
- în procedură de urgenţă
- la Camera competentă să fie sesizată şi
- după publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere.
Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă.
Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţă
- NU pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale,
- NU pot afecta regimul
- instituţiilor fundamentale ale statului,
- drepturile,
- libertăţile şi
- îndatoririle prevăzute de Constituţie,
- drepturile electorale şi
- NU pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.