ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

CAPITOLUL V – ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

SECȚIUNEA 1 – ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ CENTRALĂ DE SPECIALITATE

ARTICOLUL 116 – STRUCTURA

(1) MINISTERELE se organizează NUMAI în subordinea GUVERNULUI.

(2) Alte ORGANE DE SPECIALITATE se pot organiza în subordinea GUVERNULUI ori a MINISTERELOR sau ca AUTORITĂȚI ADMINISTRATIVE AUTONOME.

ARTICOLUL 117 – ÎNFIINȚAREA

(1) MINISTERELE se înființează, se organizează și funcționează potrivit LEGII.

(2) GUVERNUL și MINISTERELE, cu avizul CURȚII DE CONTURI, pot înființa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă LEGEA le recunoaște această competență.

(3) AUTORITĂȚI ADMINISTRATIVE AUTONOME se pot înființa prin LEGE ORGANICĂ.

ARTICOLUL 118 – FORȚELE ARMATE

(1) ARMATA este subordonată EXCLUSIV voinței poporului pentru garantarea SUVERANITĂȚII, a INDEPENDENȚEI și a UNITĂȚII STATULUI, a INTEGRITĂȚII TERITORIALE a țării și a DEMOCRAȚIEI CONSTITUȚIONALE.
• În condițiile legii și ale tratatelor internaționale la care România este parte, ARMATA contribuie la APĂRAREA COLECTIVĂ în sistemele de alianță militară și participă la acțiuni privind menținerea sau restabilirea PĂCII.

(2) Structura SISTEMULUI NAȚIONAL DE APĂRARE, pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru APĂRARE, precum și statutul CADRELOR MILITARE, se stabilesc prin LEGE ORGANICĂ.

(3) Prevederile alineatelor (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și celorlalte componente ale FORȚELOR ARMATE stabilite potrivit legii.

(4) Organizarea de ACTIVITĂȚI MILITARE sau PARAMILITARE în afara unei autorități statale este INTERZISĂ.

(5) Pe teritoriul României pot intra, staționa, desfășura operațiuni sau trece TRUPE STRĂINE numai în condițiile LEGII sau ale TRATATELOR INTERNAȚIONALE la care România este parte.

ARTICOLUL 119 – CONSILIUL SUPREM DE APĂRARE A ȚĂRII

CONSILIUL SUPREM DE APĂRARE A ȚĂRII organizează și coordonează unitar activitățile care privesc APĂRAREA ȚĂRII și SECURITATEA NAȚIONALĂ, participarea la menținerea SECURITĂȚII INTERNAȚIONALE și la APĂRAREA COLECTIVĂ în sistemele de alianță militară, precum și la acțiuni de MENȚINERE sau de RESTABILIRE A PĂCII.

SECȚIUNEA A 2-A – ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ

ARTICOLUL 120 – PRINCIPII DE BAZĂ

(1) ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile DESCENTRALIZĂRII, AUTONOMIEI LOCALE și DECONCENTRĂRII SERVICIILOR PUBLICE.

(2) În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei MINORITĂȚI NAȚIONALE au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral în relațiile cu autoritățile ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE și cu SERVICIILE PUBLICE DECONCENTRATE, în condițiile prevăzute de LEGEA ORGANICĂ.

ARTICOLUL 121 – AUTORITĂȚI COMUNALE ȘI ORĂȘENEȘTI

(1) AUTORITĂȚILE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, prin care se realizează AUTONOMIA LOCALĂ în COMUNE și în ORAȘE, sunt CONSILIILE LOCALE ALES și PRIMARII ALEȘI, în condițiile legii.

(2) CONSILIILE LOCALE și PRIMARII funcționează, în condițiile legii, ca AUTORITĂȚI LOCALE.

(3) AUTORITĂȚILE prevăzute la alineatul (1) se pot constitui și în subdiviziunile ADMINISTRATIV-TERITORIALE ale municipiilor.

ARTICOLUL 122 – CONSILIUL JUDEȚEAN

(1) CONSILIUL JUDEȚEAN este autoritatea ADMINISTRAȚIEI PUBLICE pentru coordonarea activității CONSILIILOR COMUNALE și ORĂȘENEȘTI, în vederea realizării SERVICIILOR PUBLICE de interes județean.

(2) CONSILIUL JUDEȚEAN este ales și funcționează în condițiile LEGII.

ARTICOLUL 123 – PREFECTUL

(1) GUVERNUL numește un PREFECT în fiecare JUDEȚ și în MUNICIPIUL BUCUREȘTI.

(2) PREFECTUL este reprezentantul GUVERNULUI pe plan local și conduce SERVICIILE PUBLICE DECONCENTRATE ale MINISTERELOR și ale celorlalte organe ale ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE din unitățile administrativ-teritoriale.

(3) Atribuțiile PREFECTULUI se stabilesc prin LEGE ORGANICĂ.

(4) Între PREFECȚI, pe de o parte, și CONSILIILE LOCALE și PRIMARI, precum și CONSILIILE JUDEȚENE și președinții acestora, pe de altă parte, nu există RAPORTURI DE SUBORDONARE.

(5) PREFECTUL poate ataca, în fața INSTANȚEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV, un act al CONSILIULUI JUDEȚEAN, al CONSILIULUI LOCAL sau al PRIMARULUI, în cazul în care consideră actul ILEGAL.
• Actul atacat este SUSPENDAT DE DREPT.

Vocabular explicativ:

• MINISTER: Organ central al administrației publice, responsabil de un domeniu specific al politicilor statului.
• GUVERN: Instituție responsabilă de conducerea generală a administrației publice și de realizarea politicii interne și externe.
• AUTORITATE ADMINISTRATIVĂ AUTONOMĂ: Instituție independentă care funcționează separat de Guvern, înființată prin lege organică.
• FORȚE ARMATE: Totalitatea structurilor militare care au rolul de a apăra suveranitatea, independența și integritatea teritorială a României.
• CONSILIUL SUPREM DE APĂRARE A ȚĂRII: Instituție care organizează și coordonează apărarea și securitatea națională a României.
• DESCENTRALIZARE: Procesul prin care se transferă competențe și putere de decizie de la nivelul central către administrațiile locale.
• DECONCENTRARE: Transferul de competențe către structuri locale, fără pierderea legăturii directe cu administrația centrală.
• CONSILIU LOCAL: Organ ales la nivel de comună, oraș sau municipiu, care reprezintă populația locală și gestionează problemele administrative.
• PREFECT: Reprezentantul Guvernului la nivel local, responsabil de coordonarea serviciilor publice deconcentrate și de respectarea legii.
• INSTANȚA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV: Tribunal care judecă litigiile între administrația publică și persoanele fizice sau juridice care contestă acte administrative.