AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

CAPITOLUL VI – AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

SECŢIUNEA 1 – INSTANTELE JUDECĂTOREȘTI

ARTICOLUL 124 – ÎNFĂPTUIREA JUSTIȚIEI

(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

ARTICOLUL 125 – STATUTUL JUDECĂTORILOR

(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii are competenţa propunerii de numire, precum și promovarea, transferarea și sancţionarea judecătorilor, în condiţiile legii sale organice.

(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

ARTICOLUL 126 – INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI

(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie și prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe, potrivit competenţei sale.

(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie și regulile de funcţionare se stabilesc prin lege organică.

(5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Pot fi înfiinţate instanţe specializate, cu posibilitatea participării unor persoane din afara magistraturii.

(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice este garantat, cu excepţia raporturilor cu Parlamentul și a actelor de comandament cu caracter militar.

  • Instanțele de contencios administrativ soluționează cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.

ARTICOLUL 127 – CARACTERUL PUBLIC AL DEZBATERILOR

Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

ARTICOLUL 128 – FOLOSIREA LIMBII MATERNE ȘI A INTERPRETULUI ÎN JUSTIȚIE

(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.

(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor, în condiţiile legii organice.

(3) Modalitățile de exercitare a acestui drept includ folosirea interpreţilor sau traducerilor, fără a implica cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.

(4) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de actele dosarului şi de a vorbi prin interpret; în procesele penale, acest drept este gratuit.

ARTICOLUL 129 – FOLOSIREA CĂILOR DE ATAC

Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căi de atac, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 130 – POLIȚIA INSTANTELOR

Instanțele judecătoreşti dispun de poliția pusă în serviciul lor.

SECŢIUNEA a 2-a – MINISTERUL PUBLIC

ARTICOLUL 131 – ROLUL MINISTERULUI PUBLIC

(1) Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii și apără ordinea de drept și drepturile și libertăţile cetăţenilor.

(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.

(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată și conduc și supraveghează activitatea poliţiei judiciare.

ARTICOLUL 132 – STATUTUL PROCURORILOR

(1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalităţii, imparțialităţii și controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.

(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

SECŢIUNEA a 3-a – CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

ARTICOLUL 133 – ROLUL ŞI STRUCTURA

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri:

  • 14 magistrați aleşi în adunările generale și validaţi de Senat (9 judecători și 5 procurori);
  • 2 reprezentanţi ai societăţii civile, aleşi de Senat, cu participare numai în plen;
  • ministrul justiției, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie și procurorul general.

(3) Președintele Consiliului este ales pentru un mandat de un an, ne-reînnoibil.

(4) Durata mandatului membrilor este de 6 ani.

(5) Hotărârile Consiliului se iau prin vot secret.

(6) Președintele României prezidează lucrările Consiliului la care participă.

(7) Hotărârile Consiliului sunt definitive și irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 (2).

ARTICOLUL 134 – ATRIBUȚII

(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea judecătorilor și procurorilor, cu excepţia celor stagiari.

(2) Consiliul îndeplinește rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, fără votul ministrului justiţiei sau al altor înalți oficiali.

(3) Hotărârile în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție.

(4) Consiliul îndeplinește și alte atribuţii stabilite prin legea sa organică.

Vocabular explicativ

  1. INAMOVIBILITATE – Protecția judecătorilor de a nu fi destituiți sau transferați din funcție, fără acordul lor.
  2. CONTENCIOS ADMINISTRATIV – Ramura de justiție care controlează legalitatea actelor administrative ale autorităților publice.
  3. PARCHET – Instituție de stat condusă de procurori, care asigură aplicarea legii și supraveghează activitatea de cercetare penală.
  4. MINISTERUL PUBLIC – Organ de stat ce apără interesele generale ale societății și ordinea de drept, prin procurori.
  5. GARANTUL INDEPENDENȚEI JUSTIȚIEI – Rolul Consiliului Superior al Magistraturii de a proteja autonomia și independența judecătorilor și procurorilor.

CAPITOLUL VI – Autoritatea judecătorească

SECŢIUNEA 1 – Instanţele judecătoreşti

ARTICOLUL 124 – Înfăptuirea justiţiei 

(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

ARTICOLUL 125 – Statutul judecătorilor 

(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.

(2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

ARTICOLUL 126 – Instanţele judecătoreşti 

(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.

(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.

  • Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

ARTICOLUL 127 – Caracterul public al dezbaterilor 

Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

ARTICOLUL 128 – Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie 

(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.

(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice.

(3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.

(4) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

ARTICOLUL 129 – Folosirea căilor de atac 

Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 130 – Poliţia instanţelor 

Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor.

SECŢIUNEA a 2-a – Ministerul Public

ARTICOLUL 131 – Rolul Ministerului Public 

(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.

(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 132 – Statutul procurorilor 

(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

SECŢIUNEA a 3-a – Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 133 – Rolul şi structura 

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

  • 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
  • 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen;
  • ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la alineatul (2) litera a).

(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.

(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.

(6) Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă.

(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).

ARTICOLUL 134 – Atribuţii 

(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică.

  • În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.

(3) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.

CAPITOLUL VI

Autoritatea judecătorească

SECŢIUNEA 1

Instanţele judecătoreşti

ARTICOLUL 124

Înfăptuirea justiţiei  

(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.


(2) Justiţia este

  • unică,
  • imparţială şi
  • egală pentru toţi.


(3) Judecătorii sunt

  • independenţi şi
  • se supun numai legii.

ARTICOLUL 125

Statutul judecătorilor  

(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.


(2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.


(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

ARTICOLUL 126

Instanţele judecătoreşti  

(1) Justiţia se realizează prin

  • Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin
  • celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.


(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.


(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.


(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.


(5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare.

  • Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii,
  • cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.


(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat,

cu excepţia celor care privesc

  • raporturile cu Parlamentul, precum şi a
  • actelor de comandament cu caracter militar.

  • Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile
    • persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz,
    • prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

ARTICOLUL 127

Caracterul public al dezbaterilor  

Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

ARTICOLUL 128

Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie  

(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.


(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice.


(3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât

  • să NU împiedice buna administrare a justiţiei şi
  • să NU implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.


(4) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a

  • lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului,
  • de a vorbi în instanţă şi
  • de a pune concluzii, prin interpret;

în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

ARTICOLUL 129

Folosirea căilor de atac  

Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 130

Poliţia instanţelor  

Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor.

SECŢIUNEA a 2-a

Ministerul Public

ARTICOLUL 131

Rolul Ministerului Public  

(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public

  • reprezintă interesele generale ale societăţii şi
  • apără ordinea de drept,
  • precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.


(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.


(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată,

conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 132

Statutul procurorilor  

(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului

  • legalităţii,
  • al imparţialităţii şi
  • al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.


(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

SECŢIUNEA a 3-a

Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 133

Rolul şi structura  

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.


(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

  1. 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat;
    • aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori;
      • prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
  2. 2 reprezentanţi ai societăţii civile,
    1. specialişti în domeniul dreptului,
    2. care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală,
    3. aleşi de Senat;
    4. aceştia participă numai la lucrările în plen;
  3. ministrul justiţiei,
  4. preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
  5. procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la alineatul (2) litera a) (cei 14 magistrați aleși în adunările generale ale magistraților și validați de senat).


(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.


(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.


(6) Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă.


(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2) (Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică.)

ARTICOLUL 134

Atribuţii  

(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.


(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică.

În aceste situaţii,

  • ministrul justiţiei,
  • preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
  • procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

NU au drept de vot.


(3) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.


(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.

Lecție anterioară
Înapoi la Capitol
Următorul test Test

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *