Test 2, Ortografie și ortoepie I – Limba română TDI

Într-un dicționar explicativ, cuvintele-titlu sunt așezate:

Dicționarul normativ care indică despărțirea la capăt de rând și formele flexionare recomandate este:

Articolul de dicționar este:

Se dă articolul de dicționar:
DRUMEȚ, -EAȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care merge pe jos într-o călătorie lungă.
În articolul de mai sus, secvența „drumeți, -e” indică:

Se dă articolul de dicționar:
FLORĂRIE, florării, s. f. Magazin în care se vând flori. – Floare + -ărie.
În articolul de mai sus, secvența „Floare + -ărie” arată:

Se dă articolul de dicționar:
STÂNCĂ, stânci, s. f. 1. Bloc mare de piatră. 2. Fig. Om neclintit în hotărârile lui.
În articolul de mai sus, abrevierea „Fig.” arată că sensul al doilea:

Se dă articolul de dicționar:
ZĂPADĂ, zăpezi, s. f. Strat de fulgi albi care acoperă pământul iarna; nea.
În articolul de mai sus, sinonimul dat pentru cuvântul-titlu este:

În DOOM 3, semnul ! pus înaintea unui cuvânt-titlu arată că:

Într-un articol din DOOM 3, secvența pusă între paranteze drepte după cuvântul-titlu arată, de regulă:

Se dau un articol de dicționar și un enunț:
IZVOR, izvoare, s. n. 1. Apă care iese din pământ la suprafață. 2. Fig. Obârșie, început al unui lucru. 3. Document sau mărturie pe care se sprijină o cercetare. – Din sl. izvorŭ. Enunțul de analizat: Istoricii folosesc cronicile ca izvor pentru studiile lor despre Evul Mediu.
În enunțul de mai sus, cuvântul izvor are sensul: