CONSTITUȚIA ROMÂNIEI – TITLUL II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale persoanelor

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI – TITLUL II

DREPTURILE, LIBERTĂȚILE ȘI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE


CAPITOLUL I – DISPOZIȚII COMUNE


ARTICOLUL 15 – UNIVERSALITATEA

(1) CETĂȚENII beneficiază de DREPTURILE și de LIBERTĂȚILE consacrate prin CONSTITUȚIE și prin alte LEGI și au OBLIGAȚIILE prevăzute de acestea.

(2) LEGEA dispune numai pentru viitor, cu excepția LEGII PENALE sau CONTRAVENȚIONALE mai favorabile.

ARTICOLUL 16 – EGALITATEA ÎN DREPTURI

(1) CETĂȚENII sunt EGALI în fața LEGII și a AUTORITĂȚILOR PUBLICE, fără PRIVILEGII și fără DISCRIMINĂRI.

(2) NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au CETĂȚENIA ROMÂNĂ și DOMICILIUL în țară.
Statul român garantează EGALITATEA DE ȘANSE între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la UNIUNEA EUROPEANĂ, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele LEGII ORGANICE au dreptul de a alege și de a fi aleși în AUTORITĂȚILE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE.

ARTICOLUL 17 – CETĂȚENII ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE

CETĂȚENII ROMÂNI se bucură în străinătate de PROTECȚIA STATULUI ROMÂN și trebuie să-și îndeplinească obligațiile, cu excepția acelora ce nu sunt compatibile cu absența lor din țară.

ARTICOLUL 18 – CETĂȚENII STRĂINI ȘI APATRIZII

(1) CETĂȚENII STRĂINI și APATRIZII care locuiesc în România se bucură de PROTECȚIA GENERALĂ a persoanelor și a averilor, garantată de CONSTITUȚIE și de alte LEGI.

(2) DREPTUL DE AZIL se acordă și se retrage în condițiile LEGII, cu respectarea TRATATELOR și a CONVENȚIILOR INTERNAȚIONALE la care România este parte.

ARTICOLUL 19 – EXTRĂDAREA ȘI EXPULZAREA

(1) CETĂȚEANUL ROMÂN nu poate fi EXTRĂDAT sau EXPULZAT din România.

(2) Cetățenii români pot fi EXTRĂDAȚI în baza CONVENȚIILOR INTERNAȚIONALE la care România este parte, în condițiile LEGII și pe bază de RECIPROCITATE.

(3) CETĂȚENII STRĂINI și APATRIZII pot fi EXTRĂDAȚI numai în baza unei CONVENȚII INTERNAȚIONALE sau în condiții de RECIPROCITATE.

(4) EXPULZAREA sau EXTRĂDAREA se hotărăște de JUSTIȚIE.

ARTICOLUL 20 – TRATATELE INTERNAȚIONALE PRIVIND DREPTURILE OMULUI

(1) DISPOZIȚIILE CONSTITUȚIONALE privind DREPTURILE și LIBERTĂȚILE CETĂȚENILOR vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, cu pactele și tratatele la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la DREPTURILE FUNDAMENTALE ale omului, la care România este parte, și LEGILE INTERNE, au prioritate REGLEMENTĂRILE INTERNAȚIONALE, cu excepția cazului în care CONSTITUȚIA sau LEGILE INTERNE conțin dispoziții mai favorabile.

ARTICOLUL 21 – ACCESUL LIBER LA JUSTIȚIE

(1) Orice persoană se poate adresa JUSTIȚIEI pentru apărarea DREPTURILOR, a LIBERTĂȚILOR și a INTERESELOR SALE LEGITIME.

(2) NICI O LEGE NU POATE ÎNGRĂDI EXERCITAREA ACESTUI DREPT.

(3) Părțile au dreptul la UN PROCES ECHITABIL și la soluționarea cauzelor într-un TERMEN REZONABIL.

(4) JURISDICȚIILE SPECIALE ADMINISTRATIVE sunt FACULTATIVE și GRATUITE.

CAPITOLUL II – DREPTURILE ȘI LIBERTĂȚILE FUNDAMENTALE

ARTICOLUL 22 – DREPTUL LA VIAȚĂ ȘI LA INTEGRITATE FIZICĂ ȘI PSIHCĂ

(1) DREPTUL LA VIAȚĂ și DREPTUL LA INTEGRITATE FIZICĂ ȘI PSIHCĂ ale persoanei sunt GARANTATE.

(2) NIMENI NU POATE FI SUPUS TORTURII, nici unui fel de PEDEAPSĂ sau tratament INUMAN ori DEGRADANT.

(3) PEDEAPSA CU MOARTEA ESTE INTERZISĂ.

ARTICOLUL 23 – LIBERTATEA INDIVIDUALĂ

(1) LIBERTATEA INDIVIDUALĂ și SIGURANȚA PERSOANEI sunt INVIOLABILE.

(2) PERCHEZIȚIONAREA, REȚINEREA sau ARESTAREA unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de LEGE.

(3) REȚINEREA nu poate depăși 24 DE ORE.

(4) ARESTAREA PREVENTIVĂ se dispune de JUDECĂTOR și numai în cursul PROCESULUI PENAL.

(5) În cursul URMĂRIRII PENALE, arestarea preventivă se poate dispune pentru CEL MULT 30 DE ZILE și se poate prelungi, fără ca durata totală să depășească un TERMEN REZONABIL, și nu mai mult de 180 DE ZILE.

(6) INSTANȚA este obligată, în condițiile LEGII, să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună punerea în LIBERTATE a inculpatului dacă motivele arestării au încetat.

(7) ÎNCHEIERILE INSTANȚEI privind măsura arestării preventive sunt supuse CĂILOR DE ATAC.

(8) Celui reținut sau arestat i se aduc la cunoștință, în limba pe care o înțelege, MOTIVELE REȚINERII sau ARESTĂRII, iar ÎNVINUITEA se aduce la cunoștință în prezența unui AVOCAT.

(9) PUNEREA ÎN LIBERTATE a celui reținut sau arestat este obligatorie dacă motivele acestor măsuri au dispărut.

(10) PERSOANA ARESTATĂ preventiv are dreptul să ceară PUNEREA SA ÎN LIBERTATE PROVIZORIE, sub CONTROL JUDICIAR sau pe CAUȚIUNE.

(11) NICIO PERSOANĂ nu poate fi condamnată decât în CONDIȚIILE și în temeiul LEGII.

(12) SANCȚIUNEA PRIVATIVĂ DE LIBERTATE nu poate fi decât de natură PENALĂ.

ARTICOLUL 24 – DREPTUL LA APĂRARE

(1) DREPTUL LA APĂRARE ESTE GARANTAT.

(2) În tot cursul procesului, PĂRȚILE au dreptul să fie asistate de un AVOCAT, ales sau numit din oficiu.

ARTICOLUL 25 – LIBERA CIRCULAȚIE

(1) DREPTUL LA LIBERĂ CIRCULAȚIE, în țară și în străinătate, este GARANTAT.
LEGEA stabilește condițiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui CETĂȚEAN îi este asigurat dreptul de a-și stabili DOMICILIUL sau REȘEDINȚA în orice localitate din țară, de a EMIGRA, precum și de a reveni în țară.

ARTICOLUL 26 – VIAȚA INTIMĂ, FAMILIALĂ ȘI PRIVATĂ

(1) AUTORITĂȚILE PUBLICE respectă și ocrotesc VIAȚA INTIMĂ, FAMILIALĂ ȘI PRIVATĂ.

(2) PERSOANA FIZICĂ are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă DREPTURILE și LIBERTĂȚILE altora, ORDINEA PUBLICĂ sau BUNELE MORAVURI.

ARTICOLUL 27 – INVIOLABILITATEA DOMICILIULUI

(1) DOMICILIUL și REȘEDINȚA sunt INVIOLABILE. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori reședința unei persoane fără învoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin LEGE pentru următoarele situații:

a. EXECUTAREA UNUI MANDAT de arestare sau a unei hotărâri judecătorești;

b. ÎNLĂTURAREA UNEI PRIMEJDII privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

c. APĂRAREA SECURITĂȚII NAȚIONALE sau a ordinii publice;

d. PREVENIREA RĂSPÂNDIRII UNEI EPIDEMII.

(3) PERCHEZIȚIA se dispune de JUDECĂTOR și se efectuează în condițiile și în formele prevăzute de LEGE.

(4) PERCHEZIȚIILE ÎN TIMPUL NOPȚII sunt interzise, în afară de cazul INFRACȚIUNILOR FLAGRANTE.

ARTICOLUL 28 – SECRETUL CORESPONDENȚEI

Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este INVIOLABIL.

ARTICOLUL 29 – LIBERTATEA CONȘTIINȚEI

(1) LIBERTATEA GÂNDIRII ȘI A OPNIILOR, precum și LIBERTATEA CREDINȚELOR RELIGIOASE nu pot fi îngrădite sub nicio formă.
Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) LIBERTATEA CONȘTIINȚEI este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de TOLERANȚĂ și de RESPECT RECIPROC.

(3) CULTELE RELIGIOASE sunt libere și se organizează potrivit STATUTELOR PROPRII, în condițiile LEGII.

(4) În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de ÎNVRĂJBIRE RELIGIOASĂ.

(5) CULTELE RELIGIOASE sunt autonome față de STAT și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea ASISTENȚEI RELIGIOASE în armată, în spitale, în penitenciare, în azile și în orfelinate.

(6) PĂRINȚII sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, EDUCAȚIA copiilor minori a căror răspundere le revine.

ARTICOLUL 30 – LIBERTATEA DE EXPRIMARE

(1) LIBERTATEA DE EXPRIMARE a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și LIBERTATEA CREAȚIILOR de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt INVIOLABILE.

(2) CENZURA de orice fel este INTERZISĂ.

(3) LIBERTATEA PRESEI implică și LIBERTATEA DE A ÎNFIINȚA PUBLICAȚII.

(4) NICI O PUBLICAȚIE NU POATE FI SUPRIMATĂ.

(5) LEGEA poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligația de a face publică sursa FINANȚĂRII.

(6) LIBERTATEA DE EXPRIMARE nu poate prejudicia DEMNITATEA, ONOAREA, VIAȚA PARTICULARĂ a persoanei și nici DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE.

(7) Sunt INTERZISE de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările OBSCENE, contrare BUNELOR MORAVURI.

(8) RĂSPUNDEREA CIVILĂ pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine EDITORULUI sau REALIZATORULUI, AUTORULUI, ORGANIZATORULUI MANIFESTĂRII ARTISTICE, PROPRIETARULUI MIJLOCULUI DE MULTIPLICARE, AL POSTULUI DE RADIO SAU DE TELEVIZIUNE, în condițiile legii.
DELICTELE DE PRESĂ se stabilesc prin lege.

ARTICOLUL 31 – DREPTUL LA INFORMAȚIE

(1) DREPTUL PERSOANEI de a avea acces la orice INFORMAȚIE DE INTERES PUBLIC nu poate fi îngrădit.

(2) AUTORITĂȚILE PUBLICE, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure INFORMAREA CORECTĂ a cetățenilor asupra TREBURILOR PUBLICE și asupra PROBLEMELOR DE INTERES PERSONAL.

(3) DREPTUL LA INFORMAȚIE nu trebuie să prejudicieze măsurile de PROTECȚIE A TINERILOR sau SECURITATEA NAȚIONALĂ.

(4) MIJLOACELE DE INFORMARE ÎN MASĂ, publice și private, sunt obligate să asigure INFORMAREA CORECTĂ a opiniei publice.

(5) SERVICIILE PUBLICE de radio și de televiziune sunt autonome.
Ele trebuie să garanteze grupurilor SOCIALE și POLITICE importante exercitarea DREPTULUI LA ANTENĂ.
Organizarea acestor servicii și CONTROLUL PARLAMENTAR asupra activității lor se reglementează prin LEGE ORGANICĂ.

ARTICOLUL 32 – DREPTUL LA ÎNVĂȚĂTURĂ

(1) DREPTUL LA ÎNVĂȚĂTURĂ este asigurat prin ÎNVĂȚĂMÂNTUL GENERAL OBLIGATORIU, prin ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEAL și prin cel PROFESIONAL, prin ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR, precum și prin alte forme de INSTRUCȚIE și de PERFECȚIONARE.

(2) ÎNVĂȚĂMÂNTUL de toate gradele se desfășoară în LIMBA ROMÂNĂ.
În condițiile legii, ÎNVĂȚĂMÂNTUL se poate desfășura și într-o LIMBĂ DE CIRCULAȚIE INTERNAȚIONALĂ.

(3) DREPTUL PERSOANELOR APARȚINÂND MINORITĂȚILOR NAȚIONALE de a învăța LIMBA LOR MATERNĂ și dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt GARANTATE;
modalitățile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin LEGE.

(4) ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE STAT este GRATUIT, potrivit LEGII.
STATUL acordă BURSE SOCIALE DE STUDII copiilor și tinerilor proveniți din familii defavorizate și celor instituționalizați, în condițiile LEGII.

(5) ÎNVĂȚĂMÂNTUL de toate gradele se desfășoară în UNITĂȚI DE STAT, PARTICULARE și CONFESIONALE, în condițiile LEGII.

(6) AUTONOMIA UNIVERSITARĂ este GARANTATĂ.

(7) STATUL asigură LIBERTATEA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI RELIGIOS, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult.
În ȘCOLILE DE STAT, ÎNVĂȚĂMÂNTUL RELIGIOS este organizat și garantat prin LEGE.

ARTICOLUL 33 – ACCESUL LA CULTURĂ

(1) ACCESUL LA CULTURĂ este garantat, în condițiile LEGII.

(2) LIBERTATEA PERSOANEI de a-și dezvolta SPIRITUALITATEA și de a accede la VALORILE CULTURII NAȚIONALE și UNIVERSALE nu poate fi îngrădită.

(3) STATUL trebuie să asigure PĂSTRAREA IDENTITĂȚII SPIRITUALE, sprijinirea CULTURII NAȚIONALE, stimularea ARTELOR, protejarea și conservarea MOȘTENIRII CULTURALE, dezvoltarea CREATIVITĂȚII CONTEMPORANE, promovarea VALORILOR CULTURALE ȘI ARTISTICE ALE ROMÂNIEI în lume.

ARTICOLUL 34 – DREPTUL LA OCROTIREA SĂNĂTĂȚII

(1) DREPTUL LA OCROTIREA SĂNĂTĂȚII este GARANTAT.

(2) STATUL este obligat să ia măsuri pentru asigurarea IGIENEI și a SĂNĂTĂȚII PUBLICE.

(3) Organizarea ASISTENȚEI MEDICALE și a sistemului de ASIGURĂRI SOCIALE pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării PROFESIILOR MEDICALE și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de PROTECȚIE A SĂNĂTĂȚII FIZICE ȘI MENTALE a persoanei se stabilesc potrivit LEGII.

ARTICOLUL 35 – DREPTUL LA MEDIU SĂNĂTOS

(1) STATUL RECUNOAȘTE dreptul oricărei persoane la un MEDIU ÎNCONJURĂTOR SĂNĂTOS și ECHILIBRAT ECOLOGIC.

(2) STATUL asigură cadrul LEGISLATIV pentru exercitarea acestui drept.

(3) PERSOANELE FIZICE și JURIDICE au îndatorirea de a PROTEJA și de a AMELIORA MEDIUL ÎNCONJURĂTOR.

ARTICOLUL 36 – DREPTUL DE VOT

(1) CETĂȚENII au DREPT DE VOT de la vârsta de 18 ANI, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au DREPT DE VOT debilii sau alienații mintal, puși sub INTERDICȚIE, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea DREPTURILOR ELECTORALE.

ARTICOLUL 37 – DREPTUL DE A FI ALES

(1) Au DREPTUL DE A FI ALEȘI cetățenii cu DREPT DE VOT care îndeplinesc condițiile prevăzute în ARTICOLUL 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă ASOCIEREA ÎN PARTIDE POLITICE, potrivit ARTICOLULUI 40 alineatul (3).

(2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv:
• VÂRSTA DE CEL PUȚIN 23 DE ANI pentru a fi aleși în CAMERA DEPUTAȚILOR sau în ORGANELE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE,
• VÂRSTA DE CEL PUȚIN 33 DE ANI pentru a fi aleși în SENAT și
• VÂRSTA DE CEL PUȚIN 35 DE ANI pentru a fi aleși în funcția de PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI.

ARTICOLUL 38 – DREPTUL DE A FI ALES ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN

În condițiile aderării României la UNIUNEA EUROPEANĂ, CETĂȚENII ROMÂNI au dreptul de a alege și de a fi aleși în PARLAMENTUL EUROPEAN.

ARTICOLUL 39 – LIBERTATEA ÎNTRUNIRILOR

MITINGURILE, DEMONSTRAȚIILE, PROCESIUNILE sau orice alte întruniri sunt LIBERE și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme.

ARTICOLUL 40 – DREPTUL DE ASOCIERE

(1) CETĂȚENII se pot asocia liber în PARTIDE POLITICE, în SINDICATE, în PATRONATE și în alte forme de asociere.

(2) PARTIDELE sau ORGANIZAȚIILE care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva PLURALISMULUI POLITIC, a PRINCIPIILOR STATULUI DE DREPT ori a SUVERANITĂȚII, a INTEGRITĂȚII sau a INDEPENDENȚEI ROMÂNIEI sunt NECONSTITUȚIONALE.

(3) Nu pot face parte din PARTIDE POLITICE judecătorii CURȚII CONSTITUȚIONALE, AVOCAȚII POPORULUI, MAGISTRAȚII, membrii activi ai ARMATEI, POLIȚIȘTII și alte categorii de FUNCȚIONARI PUBLICI, stabilite prin lege organică.

(4) ASOCIAȚIILE CU CARACTER SECRET sunt INTERZISE.

ARTICOLUL 41 – MUNCA ȘI PROTECȚIA SOCIALĂ A MUNCII

(1) DREPTUL LA MUNCĂ nu poate fi îngrădit.
ALEGEREA PROFESIEI, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este LIBERĂ.

(2) SALARIAȚII au dreptul la MĂSURI DE PROTECȚIE SOCIALĂ. Acestea privesc:
• SECURITATEA și SĂNĂTATEA SALARIAȚILOR,
• regimul de muncă al FEMEILOR și al TINERILOR,
• instituirea unui SALARIU MINIM BRUT PE ȚARĂ,
• REPAUSUL SĂPTĂMÂNAL,
• CONCEDIUL DE ODIHNĂ PLĂTIT,
• prestarea muncii în CONDIȚII DEOSEBITE sau speciale,
• FORMAREA PROFESIONALĂ, precum și
• alte situații specifice, stabilite prin lege.

(3) DURATA NORMALĂ A ZILEI DE LUCRU este, în medie, de cel mult 8 ORE.

(4) La MUNCĂ EGALĂ, femeile au SALARIU EGAL cu bărbații.

(5) DREPTUL LA NEGOCIERI COLECTIVE în materie de muncă și CARACTERUL OBLIGATORIU AL CONVENȚIILOR COLECTIVE sunt GARANTATE.

ARTICOLUL 42 – INTERZICEREA MUNCII FORȚATE

(1) MUNCA FORȚATĂ este INTERZISĂ.

(2) Nu constituie muncă forțată:
• activitățile pentru îndeplinirea ÎNDATORIRILOR MILITARE, precum și cele desfășurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive RELIGIOASE sau de CONȘTIINȚĂ;
• munca unei PERSOANE CONDAMNATE, prestată în condiții normale, în perioada de detenție sau de LIBERTATE CONDIȚIONATĂ;
• prestațiile impuse în situația creată de CALAMITĂȚI ori de alt pericol, precum și cele care fac parte din OBLIGAȚIILE CIVILE NORMALE stabilite de lege.

ARTICOLUL 43 – DREPTUL LA GREVĂ

(1) SALARIAȚII au dreptul la GREVĂ pentru apărarea INTERESELOR PROFESIONALE, ECONOMICE și SOCIALE.

(2) LEGEA stabilește condițiile și limitele exercitării acestui drept, precum și garanțiile necesare asigurării SERVICIILOR ESENȚIALE pentru societate.

ARTICOLUL 44 – DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ

(1) DREPTUL DE PROPRIETATE, precum și CREANȚELE asupra STATULUI, sunt GARANTATE.
CONȚINUTUL și LIMITELE acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) PROPRIETATEA PRIVATĂ este GARANTATĂ și ocrotită în mod egal de LEGE, indiferent de titular.
CETĂȚENII STRĂINI și APATRIZII pot dobândi dreptul de PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR numai în condițiile rezultate din aderarea României la UNIUNEA EUROPEANĂ și din alte TRATATE INTERNAȚIONALE la care România este parte, pe bază de RECIPROCITATE, în condițiile prevăzute prin LEGE ORGANICĂ, precum și prin MOȘTENIRE LEGALĂ.

(3) NIMENI NU POATE FI EXPROPRIAT decât pentru o CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ, stabilită potrivit LEGII, cu DREAPTĂ și PREALABILĂ DESPĂGUBIRE.

(4) Sunt INTERZISE NAȚIONALIZAREA sau orice alte măsuri de trecere silită în PROPRIETATE PUBLICĂ a unor bunuri pe baza apartenenței SOCIALE, ETNICE, RELIGIOASE, POLITICE sau de altă natură DISCRIMINATORIE a titularilor.

(5) Pentru lucrări de INTERES GENERAL, AUTORITATEA PUBLICĂ poate folosi SUBSOLUL ORICĂREI PROPRIETĂȚI IMOBILIARE, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) DESPĂGUBIRILE prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin JUSTIȚIE.

(7) DREPTUL DE PROPRIETATE obligă la respectarea sarcinilor privind PROTECȚIA MEDIULUI și asigurarea BUNEI VECINĂTĂȚI, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin PROPRIETARULUI.

(8) AVEREA DOBÂNDITĂ LICIT nu poate fi CONFISCATĂ.
Caracterul licit al dobândirii se PRESUMĂ.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din INFRACȚIUNI ori CONTRAVENȚII pot fi CONFISCATE numai în condițiile legii.

ARTICOLUL 45 – LIBERTATEA ECONOMICĂ

ACCESUL LIBER al persoanei la o ACTIVITATE ECONOMICĂ, LIBERA INIȚIATIVĂ și exercitarea acestora în condițiile legii sunt GARANTATE.

ARTICOLUL 46 – DREPTUL LA MOȘTENIRE

DREPTUL LA MOȘTENIRE este GARANTAT.

ARTICOLUL 47 – NIVELUL DE TRAI

(1) STATUL este obligat să ia măsuri de DEZVOLTARE ECONOMICĂ și de PROTECȚIE SOCIALĂ, de natură să asigure cetățenilor un NIVEL DE TRAI DECENT.

(2) CETĂȚENII au DREPTUL la:
• PENSIE,
• CONCEDIU DE MATERNITATE PLĂTIT,
• ASISTENȚĂ MEDICALĂ în UNITĂȚILE SANITARE DE STAT,
• AJUTOR DE ȘOMAJ și
• alte forme de ASIGURĂRI SOCIALE PUBLICE sau PRIVATE, prevăzute de LEGE.
CETĂȚENII au dreptul și la măsuri de ASISTENȚĂ SOCIALĂ, potrivit LEGII.

ARTICOLUL 48 – FAMILIA

(1) FAMILIA se întemeiază pe CĂSĂTORIA LIBER CONSIMȚITĂ între soți, pe EGALITATEA acestora și pe DREPTUL și ÎNDATORIREA PĂRINȚILOR de a asigura CREȘTEREA, EDUCAȚIA și INSTRUIREA COPIILOR.

(2) Condițiile de ÎNCHEIERE, de DESFACERE și de NULITATE a căsătoriei se stabilesc prin LEGE.
CĂSĂTORIA RELIGIOASĂ poate fi celebrată numai după CĂSĂTORIA CIVILĂ.

(3) COPIII din afara căsătoriei sunt EGALI în fața LEGII cu cei din căsătorie.

ARTICOLUL 49 – PROTECȚIA COPIILOR ȘI A TINERILOR

(1) COPIII și TINERII se bucură de un regim special de PROTECȚIE și de ASISTENȚĂ în realizarea drepturilor lor.

(2) STATUL acordă ALLOCAȚII pentru copii și ajutoare pentru ÎNGRIJIREA COPILULUI BOLNAV ori cu HANDICAP.
Alte forme de PROTECȚIE SOCIALĂ a COPIILOR și a TINERILOR se stabilesc prin LEGE.

(3) EXPLOATAREA MINORILOR, folosirea lor în activități care le-ar dăuna SĂNĂTĂȚII, MORALITĂȚII sau care le-ar pune în PRIMEJDIE VIAȚA ori DEZVOLTAREA NORMALĂ sunt INTERZISE.

(4) MINORII sub vârsta de 15 ANI nu pot fi ANGAJAȚI CA SALARIAȚI.

(5) AUTORITĂȚILE PUBLICE au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru PARTICIPAREA LIBERĂ A TINERILOR la viața POLITICĂ, SOCIALĂ, ECONOMICĂ, CULTURALĂ și SPORTIVĂ a țării.

ARTICOLUL 50 – PROTECȚIA PERSOANELOR CU HANDICAP

PERSOANELE CU HANDICAP se bucură de PROTECȚIE SPECIALĂ.
STATUL asigură realizarea unei POLITICI NAȚIONALE de EGALITATE A ȘANSELOR, de PREVENIRE și de TRATAMENT ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în VIAȚA COMUNITĂȚII, respectând DREPTURILE și ÎNDATORIRILE ce revin PĂRINȚILOR și TUTORILOR.

ARTICOLUL 51 – DREPTUL DE PETIȚIONARE

(1) CETĂȚENII au DREPTUL să se adreseze AUTORITĂȚILOR PUBLICE prin PETIȚII formulate numai în numele semnatarilor.

(2) ORGANIZAȚIILE LEGAL CONSTITUITE au dreptul să adreseze PETIȚII exclusiv în numele COLECTIVELOR pe care le reprezintă.

(3) EXERCITAREA DREPTULUI DE PETIȚIONARE este SCUTITĂ DE TAXĂ.

(4) AUTORITĂȚILE PUBLICE au obligația să răspundă la PETIȚII în termenele și în condițiile stabilite potrivit LEGII.

ARTICOLUL 52 – DREPTUL PERSOANEI VĂTĂMATE DE O AUTORITATE PUBLICĂ

(1) PERSOANA VĂTĂMATĂ într-un DREPT al său ori într-un INTERES LEGITIM, de o AUTORITATE PUBLICĂ, printr-un ACT ADMINISTRATIV sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină RECUNOAȘTEREA DREPTULUI PRETINS sau a INTERESULUI LEGITIM, ANULAREA ACTULUI și REPARAREA PAGUBEI.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin LEGE ORGANICĂ.

(3) STATUL răspunde PATRIMONIAL pentru prejudiciile cauzate prin ERORILE JUDICIARE.
RĂSPUNDEREA STATULUI este stabilită în condițiile LEGII și nu înlătură răspunderea MAGISTRAȚILOR care și-au exercitat funcția cu REA-CREDINȚĂ sau GRAVĂ NEGLIJENȚĂ.

ARTICOLUL 53 – RESTRÂNGEREA EXERCIȚIULUI UNOR DREPTURI SAU AL UNOR LIBERTĂȚI

(1) EXERCIȚIUL UNOR DREPTURI sau al unor LIBERTĂȚI poate fi restrâns numai prin LEGE și numai dacă se impune, după caz, pentru:
• apărarea SECURITĂȚII NAȚIONALE,
• ORDINEA,
• SĂNĂTATEA ori MORALA PUBLICĂ,
• DREPTURILE și LIBERTĂȚILE CETĂȚENILOR;
• desfășurarea INSTRUCȚIEI PENALE;
• prevenirea consecințelor unei CALAMITĂȚI NATURALE, ale unui DEZASTRU ori ale unui SINISTRU DEOSEBIT DE GRAV.

(2) RESTRÂNGEREA poate fi dispusă numai dacă este NECESARĂ într-o SOCIETATE DEMOCRATICĂ.
MĂSURA trebuie să fie PROPORȚIONALĂ cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod NEDISCRIMINATORIU și fără a aduce atingere EXISTENȚEI DREPTULUI sau a LIBERTĂȚII.

CAPITOLUL III – ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

ARTICOLUL 54 – FIDELITATEA FAȚĂ DE ȚARĂ

(1) FIDELITATEA FAȚĂ DE ȚARĂ este SACRĂ.

(2) CETĂȚENII cărora le sunt încredințate FUNCȚII PUBLICE, precum și MILITARII, răspund de îndeplinirea cu CREDINȚĂ a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune JURĂMÂNTUL cerut de LEGE.

ARTICOLUL 55 – APĂRAREA ȚĂRII

(1) CETĂȚENII au DREPTUL și OBLIGAȚIA să apere ROMÂNIA.

(2) Condițiile privind îndeplinirea ÎNDATORIRILOR MILITARE se stabilesc prin LEGE ORGANICĂ.

(3) CETĂȚENII pot fi încorporați de la vârsta de 20 DE ANI și până la vârsta de 35 DE ANI, cu excepția voluntarilor, în condițiile LEGII ORGANICE.

ARTICOLUL 56 – CONTRIBUȚII FINANCIARE

(1) CETĂȚENII au obligația să contribuie, prin IMPOZITE și prin TAXE, la CHELTUIELILE PUBLICE.

(2) SISTEMUL LEGAL DE IMPUNERI trebuie să asigure AȘEZAREA JUSTĂ a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte PRESTAȚII sunt INTERZISE, în afara celor stabilite prin LEGE, în situații EXCEPȚIONALE.

ARTICOLUL 57 – EXERCITAREA DREPTURILOR ȘI A LIBERTĂȚILOR

CETĂȚENII ROMÂNI, CETĂȚENII STRĂINI și APATRIZII trebuie să-și exercite DREPTURILE și LIBERTĂȚILE CONSTITUȚIONALE cu BUNĂ-CREDINȚĂ, fără să încalce DREPTURILE și LIBERTĂȚILE celorlalți.

CAPITOLUL IV – AVOCATUL POPORULUI

ARTICOLUL 58 – NUMIREA ȘI ROLUL

(1) AVOCATUL POPORULUI este numit pe o durată de 5 ANI pentru apărarea DREPTURILOR și LIBERTĂȚILOR PERSOANELOR FIZICE.
Adjuncții AVOCATULUI POPORULUI sunt specializați pe DOMENII DE ACTIVITATE.

(2) AVOCATUL POPORULUI și adjuncții săi nu pot îndeplini nici o altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor DIDACTICE din ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR.

(3) Organizarea și funcționarea INSTITUȚIEI AVOCATUL POPORULUI se stabilesc prin LEGE ORGANICĂ.

ARTICOLUL 59 – EXERCITAREA ATRIBUȚIILOR

(1) AVOCATUL POPORULUI își exercită ATRIBUȚIILE din OFICIU sau la CEREREA PERSOANELOR lezate în DREPTURILE și LIBERTĂȚILE LOR, în limitele stabilite de LEGE.

(2) AUTORITĂȚILE PUBLICE sunt obligate să asigure AVOCATULUI POPORULUI SPRIJINUL NECESAR în exercitarea atribuțiilor sale.

ARTICOLUL 60 – RAPORTUL ÎN FAȚA PARLAMENTULUI

AVOCATUL POPORULUI prezintă celor două CAMERE ALE PARLAMENTULUI RAPOARTE, anual sau la cererea acestora.
RAPOARTELE pot conține RECOMANDĂRI privind LEGISLAȚIA sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea DREPTURILOR și a LIBERTĂȚILOR CETĂȚENILOR.

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI – TITLUL II – Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I  – Dispoziţii commune

ARTICOLUL 15

Universalitatea 

(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

ARTICOLUL 16

Egalitatea în drepturi 

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară.

Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

ARTICOLUL 17

Cetăţenii români în străinătate 

Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

ARTICOLUL 18

Cetăţenii străini şi apatrizii 

(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.

(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.

ARTICOLUL 19

Extrădarea şi expulzarea 

(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.

(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.

(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

ARTICOLUL 20

Tratatele internaţionale privind drepturile omului 

(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

ARTICOLUL 21

Accesul liber la justiţie 

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

CAPITOLUL II – Drepturile şi libertăţile fundamentale

ARTICOLUL 22

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică 

(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

ARTICOLUL 23

Libertatea individuală 

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.

(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.

(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.

(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.

(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.

(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

ARTICOLUL 24

Dreptul la apărare 

(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

ARTICOLUL 25

Libera circulaţie 

(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat.

Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.

ARTICOLUL 26

Viaţa intimă, familială şi privată 

(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

ARTICOLUL 27

Inviolabilitatea domiciliului 

(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:

  1. executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
  2. înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
  3. apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
  4. prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.

(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.

ARTICOLUL 28

Secretul corespondenţei 

Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

ARTICOLUL 29

Libertatea conştiinţei 

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă.

Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.

(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.

(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.

(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

ARTICOLUL 30

Libertatea de exprimare 

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii.

Delictele de presă se stabilesc prin lege.

ARTICOLUL 31

Dreptul la informaţie 

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome.

  • Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă.
  • Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

ARTICOLUL 32

Dreptul la învăţătură 

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română.

  • În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.

(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate;

  • modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii.

  • Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.

(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii.

(6) Autonomia universitară este garantată.

(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult.

  • În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

ARTICOLUL 33

Accesul la cultură 

(1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.

(2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită.

(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.

ARTICOLUL 34

Dreptul la ocrotirea sănătăţii 

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

ARTICOLUL 35

Dreptul la mediu sănătos 

(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.

ARTICOLUL 36

Dreptul de vot 

(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

ARTICOLUL 37

Dreptul de a fi ales 

(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv,

  • vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale,
  • vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi
  • vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

ARTICOLUL 38

Dreptul de a fi ales în Parlamentul European 

În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European.

ARTICOLUL 39

Libertatea întrunirilor 

Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

ARTICOLUL 40

Dreptul de asociere 

(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

ARTICOLUL 41

Munca şi protecţia socială a muncii 

(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

  • Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.

(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc

  • securitatea şi sănătatea salariaţilor,
  • regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor,
  • instituirea unui salariu minim brut pe ţară,
  • repausul săptămânal,
  • concediul de odihnă plătit,
  • prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale,
  • formarea profesională, precum şi
  • alte situaţii specifice, stabilite prin lege.

(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

ARTICOLUL 42

Interzicerea muncii forţate 

(1) Munca forţată este interzisă.

(2) Nu constituie muncă forţată:

  • activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;
  • munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;
  • prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.

ARTICOLUL 43

Dreptul la grevă 

(1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

(2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.

ARTICOLUL 44

Dreptul de proprietate privată 

(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

  • Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

  • Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor
    • numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte,
    • pe bază de reciprocitate,
    •  în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi
    • prin moştenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

ARTICOLUL 45

Libertatea economică 

Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

ARTICOLUL 46

Dreptul la moştenire 

Dreptul la moştenire este garantat.

ARTICOLUL 47

Nivelul de trai 

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetăţenii au dreptul

  • la pensie,
  • la concediu de maternitate plătit,
  • la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat,
  • la ajutor de şomaj şi
  • la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.
  • Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.

ARTICOLUL 48

Familia 

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

ARTICOLUL 49

Protecţia copiilor şi a tinerilor 

(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap.

  • Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.

(5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.

ARTICOLUL 50

Protecţia persoanelor cu handicap 

Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

ARTICOLUL 51

Dreptul de petiţionare 

(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.

(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

ARTICOLUL 52

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică 

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

  • Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

ARTICOLUL 53

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi 

(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru:

  • apărarea
    • securităţii naţionale,
    • a ordinii,
    • a sănătăţii ori
    • a moralei publice,
    • a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor;
  • desfăşurarea instrucţiei penale;
  • prevenirea consecinţelor unei
    • calamităţi naturale,
    • ale unui dezastru ori
    • ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.

  • Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

CAPITOLUL III – Îndatoririle fundamentale

ARTICOLUL 54

Fidelitatea faţă de ţară 

(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.

(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

ARTICOLUL 55

Apărarea ţării 

(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.

(2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.

(3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.

ARTICOLUL 56

Contribuţii financiare 

(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.

ARTICOLUL 57

Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor 

Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

CAPITOLUL IV – Avocatul Poporului

ARTICOLUL 58

Numirea şi rolul 

(1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.

(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 59

Exercitarea atribuţiilor 

(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.

(2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.

ARTICOLUL 60

Raportul în faţa Parlamentului 

Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora.

Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

Ia fișa lecției tipărită (dacă e disponibilă) sau caietul de lucru. Pune pauză la clipul de mai jos când apare prima grilă/exercițiu. Rezolvă-l pe hârtie. Când ai terminat, dă play din nou să vezi cum a fost lucrat exercițiul, ca să înțelegi mecanismul și să te corectezi. Notează-ți întrebările. Spor la lucru!

Constituția României

TITLUL II

Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII COMUNE

(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin

  • Constituţie şi
  • prin alte legi şi
  • au obligaţiile prevăzute de acestea.


(2) Legea dispune numai pentru viitor,

  • cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.


(2) Nimeni nu este mai presus de lege.


(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au

  • cetăţenia română şi
  • domiciliul în ţară.

Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.


(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

Cetăţenii români se bucură în străinătate de

  • protecţia statului român şi
  • trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile,
    • cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de

  • protecţia generală a persoanelor şi a averilor,
  • garantată de Constituţie şi de alte legi.


(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage

  • în condiţiile legii,
  • cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.

(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.


(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi

  • în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte,
  • în condiţiile legii şi
  • pe bază de reciprocitate.


(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza

  • unei convenţii internaţionale
  • sau în condiţii de reciprocitate.


(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu

  • Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
  • cu pactele şi cu
  • celelalte tratate la care România este parte.


(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.


(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.


(3) Părţile au dreptul la

  • un proces echitabil şi la
  • soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.


(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

Titlul II

Drepturile și libertățile fundamentale conform Constituției României

Capitolul I – Dispoziții comune

Capitolul II – Drepturile și libertățile fundamentale (art. 22 – 30)

CAPITOLUL II

DREPTURILE și LIBERTĂȚILE FUNDAMENTALE

(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.


(2) Nimeni NU poate fi supus

  • torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de
  • tratament inuman ori
  • degradant.


(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.


(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.


(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.


(4) Arestarea preventivă se dispune

  • de judecător şi
  • numai în cursul procesului penal.


(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune

  • pentru cel mult 30 de zile şi
  • se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile,
  • fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil,
  • şi NU mai mult de 180 de zile.


(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice

  • periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile,
  • legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi
  • să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului,
    • dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau
    • dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.


(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.


(8) Celui reţinut sau arestat

  • i se aduc de îndată la cunoştinţă,
  • în limba pe care o înţelege,
  • motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen;
  • învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.


(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă

  • motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi
  • în alte situaţii prevăzute de lege.


(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie,

  • sub control judiciar sau
  • pe cauţiune.


(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.


(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.


(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

(1) Dreptul la apărare este garantat.


(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat,

  • ales sau
  • numit din oficiu.

(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat.

  • Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.


(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de:

  • a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară,
  • de a emigra, precum şi de
  • a reveni în ţară.

(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa

  • intimă,
  • familială şi
  • privată.


(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă

  • nu încalcă drepturile şi libertăţile altora,
  • ordinea publică sau
  • bunele moravuri.

(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile.

  • Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.


(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:

  1. executarea unui mandat de arestare
    • sau a unei hotărâri judecătoreşti;
  2. înlăturarea unei primejdii privind viaţa,
    • integritatea fizică sau
    • bunurile unei persoane;
  3. apărarea securităţii naţionale
    • sau a ordinii publice;
  4. prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziţia

  • se dispune de judecător şi
  • se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.

(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise,

  • în afară de cazul infracţiunilor flagrante.

Secretul

  • scrisorilor,
  • al telegramelor,
  • al altor trimiteri poştale,
  • al convorbirilor telefonice şi
  • al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

(1) Libertatea

  • gândirii şi
  • a opiniilor, precum şi
  • libertatea credinţelor religioase
  • nu pot fi îngrădite sub nici o formă.

Nimeni nu poate fi constrâns:

  • să adopte o opinie ori
  • să adere la o credinţă religioasă,

contrare convingerilor sale.


(2) Libertatea conştiinţei este garantată;

  • ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.


(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.


(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.


(5) Cultele religioase sunt

  • autonome faţă de stat şi
  • se bucură de sprijinul acestuia,
    • inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în
      • armată,
      • în spitale,
      • în penitenciare,
      • în azile şi
      • în orfelinate.


(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura,

  • potrivit propriilor convingeri,
  • educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

(1) Libertatea de exprimare

  • a gândurilor,
  • a opiniilor sau
  • a credinţelor şi

Libertatea creaţiilor de orice fel,

  • prin viu grai,
  • prin scris,
  • prin imagini,
  • prin sunete sau prin
  • alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.


(2) Cenzura de orice fel este interzisă.


(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.


(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.


(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.


(6) Libertatea de exprimare NU poate prejudicia

  • demnitatea,
  • onoarea,
  • viaţa particulară a persoanei şi
  • nici dreptul la propria imagine.


(7) Sunt interzise de lege:

  • defăimarea ţării şi a naţiunii,
  • îndemnul
    • la război de agresiune,
    • la ură
      • naţională,
      • rasială,
      • de clasă sau
      • religioasă,
  • incitarea
    • la discriminare,
    • la separatism teritorial sau
    • la violenţă publică, precum şi
  • manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.


(8) Răspunderea civilă pentru

  • informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine
    • editorului sau
    • realizatorului,
    • autorului,
    • organizatorului manifestării artistice,
    • proprietarului
      • mijlocului de multiplicare,
      • al postului de radio sau
      • de televiziune,
  • în condiţiile legii.

  • Delictele de presă se stabilesc prin lege.

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.


(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure

  • informarea corectă a cetăţenilor
    • asupra treburilor publice şi
    • asupra problemelor de interes personal.


(3) Dreptul la informaţie NU trebuie să prejudicieze

  • măsurile de protecţie a tinerilor
  • sau securitatea naţională.


(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private,

  • sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.


(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome.

  • Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă.
  • Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin

  • învăţământul general obligatoriu,
  • prin învăţământul liceal şi
  • prin cel profesional,
  • prin învăţământul superior, precum şi prin
  • alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.


(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română.

  • În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.


(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale

  • de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate;
  • modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.


(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii.

  • Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din
    • familii defavorizate şi
    • celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.


(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi

  • de stat,
  • particulare şi
  • confesionale, în condiţiile legii.


(6) Autonomia universitară este garantată.


(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult.

  • În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

(1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.


(2) Libertatea persoanei de

  • a-şi dezvolta spiritualitatea şi
  • de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită.


(3) Statul trebuie să asigure

  • păstrarea identităţii spirituale,
  • sprijinirea culturii naţionale,
  • stimularea artelor,
  • protejarea şi conservarea moştenirii culturale,
  • dezvoltarea creativităţii contemporane,
  • promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.


(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.


(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru

  • boală,
  • accidente,
  • maternitate şi
  • recuperare,
  • controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi
  • alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.


(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.


(3) Persoanele fizice şi juridice au

îndatorirea de

  • a proteja şi a
  • ameliora mediul înconjurător.

(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani,

  • împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.


(2) Nu au drept de vot

  • debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi
  • nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în

  • articolul 16 alineatul (3),
    • „16.(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.”
  • dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice,
    • potrivit articolului 40 alineatul (3).
      • „40.(3) Nu pot face parte din partide politice
        • judecătorii Curţii Constituţionale,
        • avocaţii poporului,
        • magistraţii,
        • membrii activi ai armatei,
        • poliţiştii şi
        • alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.”


(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin:

  • 23 de ani pentru a fi aleşi în
    • Camera Deputaţilor sau în
    • organele administraţiei publice locale,

  • 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi

  • 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European.

  • Mitingurile,
  • demonstraţiile,
  • procesiunile sau
  • orice alte întruniri
    • sunt libere şi
    • se pot organiza şi desfăşura
      • numai în mod paşnic,
      • fără nici un fel de arme.

(1) Cetăţenii se pot asocia liber în

  • partide politice,
  • în sindicate,
  • în patronate şi în
  • alte forme de asociere.


(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva

  • pluralismului politic,
  • a principiilor statului de drept ori
  • a suveranităţii,
  • a integrităţii sau
  • a independenţei României sunt neconstituţionale.


(3) NU pot face parte din partide politice

  • judecătorii Curţii Constituţionale,
  • avocaţii poporului,
  • magistraţii,
  • membrii activi ai armatei,
  • poliţiştii şi
  • alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.


(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

  • Alegerea profesiei,
  • a meseriei sau
  • a ocupaţiei, precum şi
  • a locului de muncă este liberă.


(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială.

Acestea privesc

  • securitatea şi sănătatea salariaţilor,
  • regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor,
  • instituirea unui salariu minim brut pe ţară,
  • repausul săptămânal,
  • concediul de odihnă plătit,
  • prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale,
  • formarea profesională, precum şi
  • alte situaţii specifice, stabilite prin lege.


(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.


(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.


(5) Dreptul la

  • negocieri colective în materie de muncă şi
  • caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

(1) Munca forţată este interzisă.


(2) NU constituie muncă forţată:

  1. activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;
  2. munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;
  3. prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.

(1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor

  • profesionale,
  • economice şi
  • sociale.


(2) Legea stabileşte

  • condiţiile şi
  • limitele exercitării acestui drept, precum şi
  • garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.

(1) Dreptul de

  • proprietate, precum şi
  • creanţele asupra statului, sunt garantate.

  • Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.


(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor

  • numai în condiţiile rezultate din aderarea României la
    • Uniunea Europeană şi
    • din alte tratate internaţionale la care România este parte,
  • pe bază de reciprocitate,
  • în condiţiile prevăzute prin lege organică,
  • precum şi prin moştenire legală.


(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât

  • pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii,
  • cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.


(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei

  • sociale,
  • etnice,
  • religioase,
  • politice sau
  • de altă natură discriminatorie a titularilor.


(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare,

  • cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse
    • solului,
    • plantaţiilor sau
    • construcţiilor, precum şi
    • pentru alte daune imputabile autorităţii.


(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc

  • de comun acord cu proprietarul sau,
  • în caz de divergenţă, prin justiţie.


(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind

  • protecţia mediului şi
  • asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la
  • respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.


(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.

  • Caracterul licit al dobândirii se prezumă.


(9) Bunurile

  • destinate,
  • folosite sau
  • rezultate

din

  • infracţiuni ori
  • contravenţii

pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

Accesul liber al persoanei la o

  • activitate economică,
  • libera iniţiativă şi

exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

Dreptul la moştenire  este garantat.

(1) Statul este obligat să ia măsuri

  • de dezvoltare economică şi
  • de protecţie socială,

de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.


(2) Cetăţenii au dreptul

  • la pensie,
  • la concediu de maternitate plătit,
  • la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat,
  • la ajutor de şomaj şi
  • la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.

  • Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.

(1) Familia se întemeiază pe

  • căsătoria liber consimţită între soţi,
  • pe egalitatea acestora şi
  • pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.


(2) Condiţiile de

  • încheiere,
  • de desfacere şi
  • de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.


(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.


(2) Statul acordă

  • alocaţii pentru copii şi
  • ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap.

  • Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.


(3)

  • Exploatarea minorilor,
  • folosirea lor în activităţi care
    • le-ar dăuna sănătăţii,
    • moralităţii sau care
    • le-ar pune în primejdie
      • viaţa ori
      • dezvoltarea normală

sunt interzise.


(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.


(5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa

  • politică,
  • socială,
  • economică,
  • culturală şi
  • sportivă a ţării.

Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială.

Statul asigură

  • realizarea unei politici naţionale de
    • egalitate a şanselor,
    • de prevenire şi
    • de tratament ale handicapului,

  • în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii,
    • respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.

(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.


(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.


(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.


(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

(1) Persoana vătămată într-un

  • drept al său ori
  • într-un interes legitim,

  • de o autoritate publică,
  • printr-un act administrativ sau
  • prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri,

  • este îndreptăţită să obţină
    • recunoaşterea dreptului pretins sau
    • a interesului legitim,
    • anularea actului şi
    • repararea pagubei.


(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.


(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

  • Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi
  • nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia
    • cu rea-credinţă sau
    • gravă neglijenţă.

(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns

  • numai prin lege şi
  • numai dacă se impune, după caz, pentru:
    • apărarea securităţii naţionale,
    • a ordinii,
    • a sănătăţii ori a
    • moralei publice,
    • a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor;
    • desfăşurarea instrucţiei penale;
    • prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.


(2) Restrângerea poate fi dispusă

  • numai dacă este necesară într-o societate democratică.

Măsura trebuie să fie

  • proporţională cu situaţia care a determinat-o,
  • să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi
  • fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

CAPITOLUL III

ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.


(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.


(2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.


(3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani,

  • cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.

(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.


(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.


(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.

  • Cetăţenii români,
  • cetăţenii străini şi
  • apatrizii

trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale

  • cu bună-credinţă,
  • fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

CAPITOLUL IV

AVOCATUL POPORULUI

(1) Avocatul Poporului este

  • numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice.
  • Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.


(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.


(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.

(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile

  • din oficiu sau
  • la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor,
  • în limitele stabilite de lege.


(2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.

Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte,

  • anual sau
  • la cererea acestora.

Rapoartele pot conţine

  • recomandări privind legislaţia sau
  • măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

Tot textul Consituției României poate fi găsit aici.

Admitere MAI · Educație civică și cetățenească

Drepturile omului conform Constituției României – Titlul II

Titlul II al Constituției spune ce drepturi și libertăți ai, ce îndatoriri ai și cine te apără când autoritățile îți încalcă drepturile.
Ca viitor polițist, polițist de frontieră sau jandarm, vei aplica zilnic aceste reguli: la o reținere, la o percheziție, la o adunare publică.

Aprox. 150 de minute  ·  Legislație  ·  După lecție: testele

La finalul lecției vei ști să:

  • recunoști fiecare drept, libertate și îndatorire din articolele 15–60, după formularea exactă;
  • deosebești ce e inviolabil, ce e garantat și ce nu poate fi îngrădit;
  • reții termenele și vârstele din Titlul II;
  • enumeri excepțiile și derogările prevăzute de text;
  • spui când și cum poate fi restrâns exercițiul unui drept;
  • explici rolul Avocatului Poporului.

Secțiunea 1

Dispoziții comune (art. 15–21)

Cu roșu sunt marcate cuvintele-cheie, termenele și excepțiile pe care trebuie să le reții.

BINE DE ȘTIUT: cum e organizat Titlul II

Titlul II se numește Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale.

Are patru capitole și cuprinde articolele 15–60.

  • Capitolul I, Dispoziții comune: art. 15–21;
  • Capitolul II, Drepturile și libertățile fundamentale: art. 22–53;
  • Capitolul III, Îndatoririle fundamentale: art. 54–57;
  • Capitolul IV, Avocatul Poporului: art. 58–60.

Fiecare articol apare întâi cu textul lui exact, cu cuvintele-cheie evidențiate.

Unde ajută, urmează explicații, un exemplu sau amândouă.

Articolul 15 – Universalitatea

(1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și

au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor,

cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

REȚINE: neretroactivitatea

Regula este că legea nu se aplică faptelor petrecute înainte de intrarea ei în vigoare.

⚠ EXCEPȚIE: legea mai favorabilă

Excepția privește doar legea penală și legea contravențională.

Excepția se aplică numai când legea nouă este mai favorabilă.

Exemplu: fapta care nu mai e contravenție

Ai săvârșit o faptă care, în acel moment, era contravenție.

Înainte să fii sancționat, apare o lege nouă care nu mai consideră fapta contravenție.

Se aplică legea nouă, pentru că este mai favorabilă.

Articolul 16 – Egalitatea în drepturi

(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice,

fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care

au cetățenia română și

domiciliul în țară.

Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care

îndeplinesc cerințele legii organice

au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.

ATENȚIE la două condiții pentru funcțiile publice

Pentru o funcție sau o demnitate publică, civilă sau militară, ai nevoie de ambele condiții: cetățenia română și domiciliul în țară.

Nu ajunge să locuiești în România sau să ai doar reședința aici: îți trebuie domiciliul.

BINE DE ȘTIUT: cetățenii Uniunii Europene

Alin. (4) le dă cetățenilor Uniunii drepturi electorale doar la nivel local.

De exemplu, un cetățean al Uniunii poate candida la consiliul local, dar nu la Parlamentul României.

Articolul 17 – Cetățenii români în străinătate

Cetățenii români se bucură în străinătate de protecția statului român și

trebuie să-și îndeplinească obligațiile,

cu excepția acelora ce nu sunt compatibile cu absența lor din țară.

⚠ EXCEPȚIE: obligațiile incompatibile cu absența

În străinătate ești scutit doar de obligațiile pe care absența din țară te împiedică să le îndeplinești.

Exemplu: protecția statului

Un cetățean român își pierde pașaportul în Italia.

Se adresează consulatului României, care îi eliberează un document de călătorie.

Așa se bucură, în străinătate, de protecția statului român.

Articolul 18 – Cetățenii străini și apatrizii

(1) Cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România

se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție și de alte legi.

(2) Dreptul de azil se acordă și se retrage în condițiile legii,

cu respectarea tratatelor și a convențiilor internaționale la care România este parte.

BINE DE ȘTIUT: apatridul

Apatridul este persoana care nu are cetățenia niciunui stat.

ATENȚIE la retragerea azilului

Azilul nu doar se acordă: se poate și retrage, tot în condițiile legii.

Articolul 19 – Extrădarea și expulzarea

(1) Cetățeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1),

cetățenii români pot fi extrădați

  • în baza convențiilor internaționale la care România este parte,
  • în condițiile legii și
  • pe bază de reciprocitate.

(3) Cetățenii străini și apatrizii pot fi extrădați

numai în baza unei convenții internaționale sau

în condiții de reciprocitate.

(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăște de justiție.

CineExpulzareExtrădare
cetățeanul românniciodatădoar prin derogare, cu toate cele trei condiții: convenția internațională, condițiile legii, reciprocitatea
străinul sau apatridulpoate fi expulzatîn baza unei convenții internaționale sau în condiții de reciprocitate (una dintre ele)

⚠ EXCEPȚIE: extrădarea cetățeanului român

Excepția privește doar extrădarea.

ATENȚIE la expulzare

Pentru expulzarea cetățeanului român, textul nu prevede nicio excepție.

ATENȚIE la „și” și „sau”

La cetățeanul român, condițiile extrădării sunt cumulative: trebuie îndeplinite toate.

La străin și la apatrid, condițiile sunt alternative: ajunge una dintre ele.

BINE DE ȘTIUT: expulzare și extrădare

Expulzarea înseamnă îndepărtarea unui străin sau a unui apatrid de pe teritoriul statului.

Extrădarea înseamnă predarea unei persoane către alt stat, care o cere pentru urmărire penală, judecată sau executarea unei pedepse.

Articolul 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului

(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu

  • Declarația Universală a Drepturilor Omului,
  • cu pactele și
  • cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne,

au prioritate reglementările internaționale,

cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

REȚINE: prioritatea tratatelor

Regula privește doar pactele și tratatele privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

La neconcordanțe cu legile interne, au prioritate aceste tratate.

⚠ EXCEPȚIE: dispoziția mai favorabilă

Dacă Constituția sau legile interne sunt mai favorabile, se aplică ele, nu tratatul.

Articolul 21 – Accesul liber la justiție

(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.

REȚINE: orice persoană

Dreptul aparține oricărei persoane, nu doar cetățenilor români.

ATENȚIE la termenul rezonabil

Termenul este rezonabil, nu „cât mai scurt” și nici un număr fix de zile.

BINE DE ȘTIUT: jurisdicțiile speciale administrative

Sunt organe administrative care soluționează anumite litigii în afara instanțelor.

Facultative înseamnă că poți merge direct în instanță, fără să treci pe la ele.

Gratuite înseamnă că nu plătești pentru procedura în fața lor.

Secțiunea 2

Viața, libertatea și viața privată (art. 22–28)

Articolul 22 – Dreptul la viața și la integritate fizica și psihică

(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

REȚINE: două drepturi garantate și interdicții fără excepții

Alin. (1) garantează dreptul la viață și dreptul la integritate fizică și psihică.

Interzicerea torturii și a pedepsei cu moartea nu are excepții.

Exemplu: tratament degradant

Un polițist îl umilește pe un reținut în fața altor persoane.

Este un tratament degradant, interzis de alin. (2), oricât de gravă ar fi fapta reținutului.

Articolul 23 – Libertatea individuală

(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziționarea,

reținerea sau

arestarea unei persoane

sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reținerea nu poate depăși 24 de ore.

(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal.

(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru

cel mult 30 de zile și

se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile,

fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și

nu mai mult de 180 de zile.

(6) În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii,

să verifice periodic, și

nu mai târziu de 60 de zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive și

să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă

temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau

dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate.

(7) Încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(8) Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștință,

în limba pe care o înțelege,

motivele reținerii sau ale arestării,

iar învinuirea, în cel mai scurt termen;

învinuirea se aduce la cunoștință numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9) Punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă

motivele acestor măsuri au dispărut,

precum și în alte situații prevăzute de lege.

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară

punerea sa în libertate provizorie,

sub control judiciar sau pe cauțiune.

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.

(13) Sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

ATENȚIE la arestarea preventivă

Nici polițistul, nici procurorul nu pot dispune arestarea preventivă: o dispune doar judecătorul, și numai în cursul procesului penal.

ATENȚIE la motive și învinuire

Motivele reținerii sau ale arestării se comunică de îndată.

Învinuirea se comunică în cel mai scurt termen și numai în prezența unui avocat.

Ambele se comunică în limba pe care persoana o înțelege.

REȚINE: prezumția de nevinovăție

Persoana e considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Nu se oprește la arestare, la trimiterea în judecată și nici la prima hotărâre, ci abia la hotărârea definitivă.

ATENȚIE la sancțiunea privativă de libertate

Sancțiunea privativă de libertate poate fi doar penală: o contravenție nu se sancționează cu privarea de libertate.

Exemplu: reținerea unui suspect

Polițiștii rețin un suspect la ora 10:00.

Reținerea trebuie să înceteze cel târziu a doua zi la ora 10:00.

Pentru a fi ținut mai mult, e nevoie de o măsură dispusă de un judecător, de exemplu arestarea preventivă.

Suspectului i se spun de îndată, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii.

Articolul 24 – Dreptul la apărare

(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

ATENȚIE: drept, dar uneori obligatoriu

Art. 24 formulează asistența avocatului ca un drept al părților.

Uneori, prezența avocatului este obligatorie.

De exemplu, învinuirea i se aduce la cunoștință celui reținut sau arestat numai în prezența unui avocat, conform art. 23 alin. (8).

Articolul 25 – Libera circulație

(1) Dreptul la libera circulație, în țară și în străinătate, este garantat.

Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară,

de a emigra, precum și

de a reveni în țară.

REȚINE: trei drepturi la alin. (2)

Cetățeanul are dreptul să-și stabilească domiciliul sau reședința oriunde în țară, să emigreze și să revină în țară.

Articolul 26 – Viața intima, familială și privată

(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși,

dacă nu încalcă

  • drepturile și libertățile altora,
  • ordinea publică sau
  • bunele moravuri.

ATENȚIE la trei limite

Dreptul de a dispune de tine însuți are trei limite: drepturile și libertățile altora, ordinea publică, bunele moravuri.

Dacă încalci oricare dintre ele, dreptul nu te mai protejează.

ATENȚIE la verbe

Verbele din alin. (1) sunt „respectă și ocrotesc”, nu „garantează”.

Articolul 27 – Inviolabilitatea domiciliului

(1) Domiciliul și reședința sunt inviolabile.

Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situații:

  • a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești;
  • b) înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
  • c) apărarea securității naționale sau a ordinii publice;
  • d) prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziția

se dispune de judecător și

se efectuează în condițiile și în formele prevăzute de lege.

(4) Perchezițiile în timpul nopții sunt interzise,

în afară de cazul infracțiunilor flagrante.

⚠ EXCEPȚII: derogările și perchezițiile de noapte

Derogarea se face prin lege și doar în cele patru situații de la lit. a)–d).

Perchezițiile de noapte au o singură excepție: infracțiunea flagrantă.

ATENȚIE la două percheziții

Percheziția domiciliară o dispune judecătorul, conform art. 27 alin. (3).

Percheziționarea persoanei e permisă în cazurile și cu procedura prevăzute de lege, conform art. 23 alin. (2).

Exemplu: primejdia

Dintr-o locuință iese fum, iar înăuntru se aude o persoană strigând după ajutor.

Polițiștii pot intra fără învoirea celui care locuiește acolo, ca să înlăture o primejdie privind viața unei persoane, conform lit. b).

Articolul 28 – Secretul corespondentei

Secretul

  • scrisorilor,
  • al telegramelor,
  • al altor trimiteri poștale,
  • al convorbirilor telefonice și
  • al celorlalte mijloace legale de comunicare

este inviolabil.

REȚINE: inviolabil

Secretul corespondenței este inviolabil, nu doar „garantat” sau „ocrotit”.

Formula „celelalte mijloace legale de comunicare” acoperă și mijloacele moderne, de exemplu e-mailul.

Secțiunea 3

Conștiința, exprimarea, informația, învățătura, cultura (art. 29–33)

Articolul 29 – Libertatea conștiinței

(1) Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase

nu pot fi îngrădite sub nici o formă.

Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credința religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere și

se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii.

(4) În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire religioasă.

(5) Cultele religioase sunt autonome față de stat și

se bucură de sprijinul acestuia,

inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în

  • armată,
  • în spitale,
  • în penitenciare,
  • în azile și
  • în orfelinate.

(6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri,

educația copiilor minori a căror răspundere le revine.

REȚINE: ce cuprinde libertatea conștiinței

Alin. (1) numește trei libertăți: a gândirii, a opiniilor și a credințelor religioase.

Libertatea conștiinței este garantată.

Textul nu o numește „inviolabilă”.

ATENȚIE la autonomie și sprijin

Cultele sunt autonome față de stat, dar asta nu înseamnă că statul nu le ajută.

Exemplu: preotul din penitenciar

Un deținut cere asistență religioasă: vrea să se spovedească.

Prezența unui preot în penitenciar e o formă de sprijin al statului pentru culte, prin înlesnirea asistenței religioase.

Articolul 30 – Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare

  • a gândurilor,
  • a opiniilor sau
  • a credințelor și

libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public,

sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.

(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă

obligația de a face publică sursa finanțării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia

  • demnitatea,
  • onoarea,
  • viața particulară a persoanei și nici
  • dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege

  • defăimarea țării și a națiunii,
  • îndemnul la război de agresiune, la ura națională, rasială, de clasă sau religioasă,
  • incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și
  • manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine

  • editorului sau realizatorului,
  • autorului,
  • organizatorului manifestării artistice,
  • proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii.

Delictele de presă se stabilesc prin lege.

REȚINE: patru valori ocrotite la alin. (6)

Exprimarea nu poate prejudicia: demnitatea, onoarea, viața particulară și dreptul la propria imagine.

Limitele sunt aceleași pentru presă, pentru că presa e o formă a libertății de exprimare.

ATENȚIE la ce este interzis

Critica la adresa autorităților nu este pe lista de la alin. (7).

Textul deosebește îndemnul (la război de agresiune sau la ură) de incitarea (la discriminare, separatism sau violență publică).

BINE DE ȘTIUT: sursa finanțării

Legea poate obliga presa să-și facă publică sursa finanțării, fără ca asta să încalce libertatea presei.

REȚINE: cine răspunde civil

Alin. (8) numește patru categorii care răspund civil: editorul sau realizatorul, autorul, organizatorul manifestării artistice și proprietarul mijlocului de multiplicare ori al postului de radio sau de televiziune.

Răspunderea civilă nu e singura: delictele de presă se stabilesc prin lege.

Exemplu: critica și incitarea

Un ziar scrie că primarul a cheltuit greșit banii orașului: e exprimare liberă.

Un ziar incită la violență publică împotriva unei comunități: fapta este interzisă de alin. (7).

Articolul 31 – Dreptul la informație

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor

asupra treburilor publice și

asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze

măsurile de protecție a tinerilor sau

securitatea națională.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio și de televiziune sunt autonome.

Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antenă.

Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică.

ATENȚIE la dreptul la antenă

Dreptul la antenă aparține grupurilor sociale și politice importante.

Obligația de a-l garanta o au serviciile publice de radio și de televiziune, nu toate televiziunile.

Serviciile publice sunt autonome, dar se află sub controlul parlamentar.

BINE DE ȘTIUT: cine are obligația de informare corectă

Obligația o au și autoritățile publice, și mijloacele de informare în masă, publice și private.

Articolul 32 – Dreptul la învățătură

(1) Dreptul la învățătura este asigurat prin

  • învățământul general obligatoriu,
  • prin învățământul liceal și
  • prin cel profesional,
  • prin învățământul superior, precum și
  • prin alte forme de instrucție și de perfecționare.

(2) Învățământul de toate gradele se desfășoară în limba română.

În condițiile legii, învățământul se poate desfășura și într-o limbă de circulație internațională.

(3) Dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a învăța limba lor maternă și

dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate;

modalitățile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii.

Statul acordă burse sociale de studii copiilor și tinerilor proveniți din

familii defavorizate și

celor institutionalizați, în condițiile legii.

(5) Învățământul de toate gradele se desfășoară în unități de stat, particulare și confesionale, în condițiile legii.

(6) Autonomia universitară este garantată.

(7) Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult.

În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege.

ATENȚIE la gratuitate

Constituția declară gratuit doar învățământul de stat, potrivit legii.

Bursele sociale de studii sunt pentru copiii și tinerii din familii defavorizate și pentru cei instituționalizați.

REȚINE: limba învățământului

Limba română este regula pentru învățământul de toate gradele.

Limba de circulație internațională este doar o posibilitate, în condițiile legii.

Pentru persoanele aparținând minorităților naționale, dreptul de a învăța limba maternă și dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate de alin. (3).

ATENȚIE la „asigură” și „garantat”

Nu confunda: libertatea învățământului religios o asigură statul.

În școlile de stat, textul spune că învățământul religios e organizat și garantat prin lege.

Textul nu spune că îl organizează cultele.

BINE DE ȘTIUT: trei tipuri de unități

Învățământul se desfășoară în unități de stat, particulare și confesionale.

Unitățile confesionale sunt cele organizate de cultele religioase.

Articolul 33 – Accesul la cultură

(1) Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii.

(2) Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de

a accede la valorile culturii naționale și universale

nu poate fi îngrădită.

(3) Statul trebuie să asigure

  • păstrarea identității spirituale,
  • sprijinirea culturii naționale,
  • stimularea artelor,
  • protejarea și conservarea moștenirii culturale,
  • dezvoltarea creativității contemporane,
  • promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume.

ATENȚIE la „garantat” și „nu poate fi îngrădită”

Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii.

Libertatea de a-ți dezvolta spiritualitatea nu poate fi îngrădită.

Statul sprijină cultura națională.

Textul nu spune că statul „sprijină accesul la cultură”.

Secțiunea 4

Sănătatea, mediul, drepturile electorale, întrunirile, asocierea (art. 34–40)

Articolul 34 – Dreptul la ocrotirea sănătății

(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.

(3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare,

controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale,

precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Articolul 35 – Dreptul la mediu sănătos

(1) Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic.

(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și a ameliora mediul înconjurător.

ATENȚIE la verb și la titularii dreptului

Statul recunoaște acest drept.

Textul nu spune „garantează”.

Dreptul aparține oricărei persoane.

Îndatorirea de a proteja și de a ameliora mediul o au persoanele fizice și juridice.

Articolul 36 – Dreptul de vot

(1) Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot

  • debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție,
  • și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

ATENȚIE la persoanele condamnate

Nu orice condamnat pierde dreptul de vot.

Îl pierde doar persoana condamnată definitiv la pierderea drepturilor electorale.

ATENȚIE la punerea sub interdicție

Nu orice persoană cu o boală psihică pierde dreptul de vot.

Îl pierd debilii sau alienații mintal puși sub interdicție.

Exemplu: ziua alegerilor

Alegerile au loc pe 10 mai.

Andrei împlinește 18 ani chiar pe 10 mai: are drept de vot, pentru că vârsta se socotește până în ziua alegerilor inclusiv.

Articolul 37 – Dreptul de a fi ales

(1) Au dreptul de a fi aleși

cetățenii cu drept de vot care

îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3),

dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de

  • cel puțin 23 de ani pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele administrației publice locale,
  • vârsta de cel puțin 33 de ani pentru a fi aleși în Senat și
  • vârsta de cel puțin 35 de ani pentru a fi aleși în funcția de Președinte al României.

REȚINE: condițiile pentru a fi ales

Ca să poți fi ales, ai nevoie de dreptul de vot.

Trebuie să ai și cetățenia română, și domiciliul în țară, conform art. 16 alin. (3).

La alegerile locale, art. 16 alin. (4) le permite și cetățenilor Uniunii să fie aleși.

De asemenea, nu trebuie să-ți fie interzisă asocierea în partide politice, conform art. 40 alin. (3).

Alin. (2) adaugă vârsta minimă: 23, 33 sau 35 de ani.

FuncțiaVârsta minimă
Camera Deputaților23 de ani
organele administrației publice locale23 de ani
Senatul33 de ani
Președintele României35 de ani

Exemplu: polițistul candidat

Un polițist vrea să candideze la consiliul local, fără să plece din poliție.

Polițiștilor le este interzisă asocierea în partide politice, conform art. 40 alin. (3).

De aceea, cât timp e polițist, nu îndeplinește condițiile de la art. 37 alin. (1).

Articolul 38 – Dreptul de a fi ales în Parlamentul European

În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români au dreptul de a alege și de a fi aleși în Parlamentul European.

ATENȚIE la art. 16 alin. (4) și art. 38

Art. 16 alin. (4): cetățenii Uniunii aleg și sunt aleși în autoritățile administrației publice locale din România.

Art. 38: cetățenii români aleg și sunt aleși în Parlamentul European.

Articolul 39 – Libertatea întrunirilor

  • Mitingurile,
  • demonstrațiile,
  • procesiunile sau orice alte întruniri

sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic,

fără nici un fel de arme.

REȚINE: două condiții

Întrunirea e liberă dacă îndeplinește ambele condiții: e pașnică și e fără niciun fel de arme.

Exemplu: bâtele la miting

La un miting, câțiva participanți scot bâte și încep să lovească.

Acea parte a întrunirii nu mai e pașnică și nu mai e fără arme, deci nu mai e protejată de art. 39.

Jandarmii pot interveni ca să restabilească ordinea publică.

Articolul 40 – Dreptul de asociere

(1) Cetățenii se pot asocia liber în

  • partide politice, în
  • sindicate, în
  • patronate și în
  • alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva

  • pluralismului politic,
  • a principiilor statului de drept ori
  • a suveranității,
  • a integrității sau
  • a independenței României

sunt neconstituționale.

(3) Nu pot face parte din partide politice

  • judecătorii Curții Constituționale,
  • avocații poporului,
  • magistrații,
  • membrii activi ai armatei,
  • polițiștii și
  • alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociațiile cu caracter secret sunt interzise.

ATENȚIE la polițiști și militari

Polițiștii nu pot face parte din partide politice.

La militari, interdicția privește membrii activi ai armatei; rezerviștii nu sunt numiți.

Interdicția privește partidele politice, nu orice formă de asociere.

BINE DE ȘTIUT: când e neconstituțional un partid

Partidele sau organizațiile sunt neconstituționale când, prin scopuri ori prin activitate, militează împotriva a cinci valori.

Valorile sunt: pluralismul politic, principiile statului de drept, suveranitatea, integritatea și independența României.

Secțiunea 5

Munca, proprietatea, familia, protecția socială (art. 41–50)

Articolul 41 – Munca și protecția socială a muncii

(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.

Alegerea

  • profesiei,
  • a meseriei sau
  • a ocupației, precum și
  • a locului de muncă

este liberă.

(2) Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială.

Acestea privesc

  • securitatea și sănătatea salariaților,
  • regimul de muncă al femeilor și al tinerilor,
  • instituirea unui salariu minim brut pe țară,
  • repausul săptămânal,
  • concediul de odihnă plătit,
  • prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale,
  • formarea profesională, precum și
  • alte situații specifice, stabilite prin lege.

(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4) La munca egală, femeile au salariu egal cu bărbații.

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.

ATENȚIE la „în medie”

Ziua de lucru are în medie cel mult 8 ore.

Textul nu spune că o zi nu poate avea niciodată mai mult de 8 ore.

Spune că media nu poate depăși 8 ore.

Articolul 42 – Interzicerea muncii forțate

(1) Munca forțată este interzisă.

(2) Nu constituie munca forțată:

  • a) activitățile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum și cele desfășurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conștiință;
  • b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiții normale, în perioada de detenție sau de libertate condiționată;
  • c) prestațiile impuse în situația creată de calamități ori de alt pericol, precum și cele care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege.

⚠ EXCEPȚII: trei situații

Alin. (2) enumeră trei situații care nu sunt muncă forțată: îndatoririle militare (sau activitatea alternativă), munca persoanei condamnate și prestațiile impuse în calamități ori în alt pericol sau obligațiile civile normale.

Munca persoanei condamnate trebuie prestată în condiții normale.

Exemplu: inundația

Un râu iese din matcă și amenință satul.

Autoritățile cer locuitorilor să ajute la ridicarea digurilor.

E o prestație impusă într-o situație de calamitate, conform lit. c), nu muncă forțată.

Articolul 43 – Dreptul la grevă

(1) Salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale.

(2) Legea stabilește

  • condițiile și
  • limitele exercitării acestui drept, precum și
  • garanțiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate.

REȚINE: cine și pentru ce

Dreptul la grevă îl au salariații.

Greva apără interese profesionale, economice și sociale.

Textul nu numește interesele politice.

Articolul 44 – Dreptul de proprietate privată

(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate.

Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din

  • aderarea României la Uniunea Europeană și
  • din alte tratate internaționale la care România este parte,

pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică,

precum și prin moștenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât

  • pentru o cauză de utilitate publică,
  • stabilită potrivit legii,
  • cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau,

în caz de divergență, prin justiție.

(7) Dreptul de proprietate obligă la

  • respectarea sarcinilor privind protecția mediului și
  • asigurarea bunei vecinătăți, precum și la
  • respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.

Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții

pot fi confiscate numai în condițiile legii.

REȚINE: trei condiții ale exproprierii

Exproprierea e permisă doar dacă sunt îndeplinite toate condițiile: utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Prealabilă înseamnă că despăgubirea se plătește înainte de expropriere.

Dacă proprietarul nu se înțelege cu autoritatea asupra despăgubirii, decide justiția.

ATENȚIE la averea licită și la confiscare

Caracterul licit al averii se prezumă: nu tu trebuie să dovedești că averea e licită.

Prezumția poate fi răsturnată: averea dovedită ca ilicită nu mai e protejată de alin. (8).

BINE DE ȘTIUT: terenurile și străinii

Străinii și apatrizii pot dobândi terenuri pe două căi.

Prima: în condițiile rezultate din aderarea la Uniunea Europeană și din alte tratate, pe bază de reciprocitate și în condițiile legii organice.

A doua: prin moștenire legală.

Textul nu numește moștenirea testamentară.

Exemplu: exproprierea pentru autostradă

Statul vrea să construiască o autostradă care trece prin terenul lui Ion.

Autostrada e o cauză de utilitate publică.

Ion poate fi expropriat doar dacă primește înainte o despăgubire dreaptă.

Articolul 45 – Libertatea economică

Accesul liber al persoanei la o

activitate economică,

libera inițiativă și

exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.

Articolul 46 – Dreptul la moștenire

Dreptul la moștenire este garantat.

Articolul 47 – Nivelul de trai

(1) Statul este obligat să ia măsuri de

dezvoltare economică și de

protecție socială,

de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la

  • pensie, la
  • concediu de maternitate plătit, la
  • asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la
  • ajutor de șomaj și la
  • alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.

Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii.

ATENȚIE la obligația statului

Alin. (1) formulează o obligație a statului de a lua măsuri, nu un drept la un anumit venit.

Articolul 48 – Familia

(1) Familia se întemeiază pe

  • căsătoria liber consimțită între soți, pe
  • egalitatea acestora și pe
  • dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.

(2) Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie.

REȚINE: drept și îndatorire

Creșterea, educația și instruirea copiilor sunt, pentru părinți, un drept și o îndatorire în același timp.

ATENȚIE la ordinea căsătoriilor

Ordinea e fixă: întâi căsătoria civilă, apoi, dacă soții vor, cea religioasă.

Articolul 49 – Protecția copiilor și a tinerilor

(1) Copiii și ținerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acordă alocații pentru copii și

ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap.

Alte forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna

  • sănătății,
  • moralității sau care
  • le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală

sunt interzise.

(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați.

(5) Autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării.

ATENȚIE la 15 ani

Pragul este sub 15 ani: un minor care are deja 15 ani nu intră în această interdicție.

Nu confunda cu 18 ani (dreptul de vot).

Articolul 50 – Protecția persoanelor cu handicap

Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială.

Statul asigură realizarea unei politici naționale de

egalitate a șanselor, de

prevenire și de tratament ale handicapului,

în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității,

respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.

Secțiunea 6

Petiționarea, persoana vătămată, restrângerea exercițiului unor drepturi (art. 51–53)

Articolul 51 – Dreptul de petiționare

(1) Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxă.

(4) Autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii.

ATENȚIE: în numele cui se fac petițiile

Cetățeanul semnează în nume propriu.

Organizația semnează doar pentru colectivul pe care îl reprezintă.

Exemplu: sindicatul

Sindicatul polițiștilor dintr-un județ trimite o petiție ministerului.

Petiția poate fi făcută exclusiv în numele colectivului pe care sindicatul îl reprezintă, nu în numele tuturor cetățenilor.

Articolul 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,

de o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri,

este îndreptățită să obțină

  • recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim,
  • anularea actului și
  • repararea pagubei.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și

nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credința sau gravă neglijență.

REȚINE: două feluri de vătămare, trei lucruri pe care le poți obține

Vătămarea vine dintr-un act administrativ sau din nesoluționarea în termen a unei cereri.

Persoana poate obține: recunoașterea dreptului, anularea actului și repararea pagubei.

ATENȚIE la erorile judiciare

Pentru erorile judiciare răspunde statul, patrimonial.

Magistrații răspund și ei, dar doar dacă au lucrat cu rea-credință sau cu gravă neglijență.

Exemplu: tăcerea administrației

Ai cerut primăriei o autorizație, iar primăria nu îți răspunde în termenul legal.

Nesoluționarea cererii te vatămă, așa că poți cere în instanță recunoașterea dreptului și repararea pagubei.

Articolul 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns

numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru:

  • apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor;
  • desfășurarea instrucției penale;
  • prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.

Măsura trebuie să fie

  • proporțională cu situația care a determinat-o,
  • să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și
  • fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

REȚINE: condițiile restrângerii

Restrângerea e permisă doar dacă sunt îndeplinite toate condițiile:

  • se face numai prin lege;
  • urmărește unul dintre scopurile din alin. (1);
  • este necesară într-o societate democratică;
  • este proporțională cu situația;
  • este aplicată nediscriminatoriu;
  • nu atinge existența dreptului sau a libertății.

ATENȚIE la restrângere și suprimare

Se restrânge exercițiul unui drept, nu dreptul însuși.

Restrângerea nu poate suprima dreptul: el trebuie să continue să existe.

ATENȚIE la „inviolabil”

Și exercițiul drepturilor inviolabile poate fi restrâns, dar numai în condițiile art. 53.

Sunt inviolabile, de exemplu, libertatea individuală, domiciliul, secretul corespondenței și libertatea de exprimare.

De exemplu, convorbirile pot fi interceptate în condițiile legii, pentru desfășurarea instrucției penale.

Exemplu: epidemia

În timpul unei epidemii, o lege limitează pentru o perioadă numărul de persoane care pot participa la o adunare.

Scopul este apărarea sănătății publice, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația.

Secțiunea 7

Îndatoririle și Avocatul Poporului (art. 54–60)

Articolul 54 – Fidelitatea față de țară

(1) Fidelitatea față de țară este sacră.

(2) Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii,

răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin și, în acest scop,

vor depune jurământul cerut de lege.

Exemplu: jurământul polițistului

Polițistul ocupă o funcție publică.

De aceea depune jurământul cerut de lege și răspunde de îndeplinirea cu credință a obligațiilor lui.

Jandarmul depune și el jurământul, ca militar.

Articolul 55 – Apărarea țării

(1) Cetățenii au dreptul și obligația să apere România.

(2) Condițiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.

(3) Cetățenii pot fi încorporați de la vârsta de 20 de ani și până la vârsta de 35 de ani,

cu excepția voluntarilor, în condițiile legii organice.

⚠ EXCEPȚIE: voluntarii

Limitele de 20 și 35 de ani nu se aplică voluntarilor.

Articolul 56 – Contribuții financiare

(1) Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestații sunt interzise,

în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale.

⚠ EXCEPȚIE: situațiile excepționale

Orice altă prestație cere două condiții deodată: să fie stabilită prin lege și să fie impusă în situații excepționale.

Articolul 57 – Exercitarea drepturilor și a libertăților

Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință,

fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.

REȚINE: toți, nu doar cetățenii români

Îndatorirea îi privește pe cetățenii români, pe cetățenii străini și pe apatrizi.

Articolul 58 – Numirea și rolul

(1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru

apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice.

Adjuncții Avocatului Poporului sunt specializați pe domenii de activitate.

(2) Avocatul Poporului și adjuncții săi nu pot îndeplini nici o altă funcție publică sau privată,

cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.

(3) Organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.

⚠ EXCEPȚIE: funcțiile didactice

Singura excepție: funcțiile didactice din învățământul superior.

ATENȚIE la învățământul superior

Un post de profesor la un liceu nu intră în excepție.

ATENȚIE la persoanele fizice

Avocatul Poporului apără drepturile și libertățile persoanelor fizice.

Textul nu numește persoanele juridice (firmele, asociațiile).

Articolul 59 – Exercitarea atribuțiilor

(1) Avocatul Poporului își exercită atribuțiile din oficiu sau

la cererea persoanelor lezate în drepturile și în libertățile lor,

în limitele stabilite de lege.

(2) Autoritățile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuțiilor sale.

Exemplu: din oficiu

Avocatul Poporului află din presă că într-un centru pentru persoane vârstnice sunt încălcate drepturile rezidenților.

Poate acționa din oficiu, fără să aștepte o plângere.

Articolul 60 – Raportul în fața Parlamentului

Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte,

anual sau la cererea acestora.

Rapoartele pot conține recomandări privind legislația sau

măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor și a libertăților cetățenilor.

REȚINE: cui și când

Rapoartele merg la cele două Camere ale Parlamentului, nu la Guvern și nici la Președinte.

Se prezintă anual sau la cererea Camerelor.

Secțiunea 8

Tabele de sinteză

Cum sunt formulate drepturile și îndatoririle

Formularea din textCe privește
inviolabillibertatea individuală și siguranța persoanei (art. 23); domiciliul și reședința (art. 27); secretul corespondenței (art. 28); libertatea de exprimare și libertatea creațiilor (art. 30)
garantategalitatea de șanse între femei și bărbați la funcțiile și demnitățile publice (art. 16); protecția generală a persoanelor și a averilor străinilor și apatrizilor (art. 18); viața și integritatea fizică și psihică (art. 22); dreptul la apărare (art. 24); libera circulație (art. 25); libertatea conștiinței (art. 29); dreptul la antenă al grupurilor sociale și politice importante (art. 31); dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a învăța limba maternă și de a fi instruite în această limbă, autonomia universitară și învățământul religios din școlile de stat (art. 32); accesul la cultură (art. 33); ocrotirea sănătății (art. 34); negocierile colective și caracterul obligatoriu al convențiilor colective (art. 41); proprietatea, creanțele asupra statului și proprietatea privată (art. 44); libertatea economică (art. 45); moștenirea (art. 46)
nu poate fi îngrăditaccesul la justiție (art. 21); libertatea gândirii, a opiniilor și a credințelor religioase, „sub nici o formă” (art. 29); accesul la informația de interes public (art. 31); dezvoltarea spiritualității și accesul la valorile culturii (art. 33); dreptul la muncă (art. 41)
asiguratdomiciliul sau reședința oriunde în țară, emigrarea, revenirea (art. 25); dreptul la învățătură și libertatea învățământului religios (art. 32)
recunoscutdreptul la un mediu sănătos (art. 35)
respectă și ocrotescviața intimă, familială și privată (art. 26)
ocrotitproprietatea privată, „garantată și ocrotită în mod egal” (art. 44)
libercultele (art. 29); întrunirile pașnice (art. 39); asocierea (art. 40); alegerea profesiei și a locului de muncă (art. 41)
sacrăfidelitatea față de țară (art. 54)

Termenele și vârstele

CeTermenul sau vârsta
reținerea (art. 23)cel mult 24 de ore
arestarea preventivă, în urmărirea penală (art. 23)cel mult 30 de zile; prelungiri de câte cel mult 30 de zile; în total cel mult 180 de zile
verificarea arestării preventive, în faza de judecată (art. 23)periodic, nu mai târziu de 60 de zile
dreptul de vot (art. 36)18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv
Camera Deputaților și organele administrației publice locale (art. 37)cel puțin 23 de ani
Senatul (art. 37)cel puțin 33 de ani
Președintele României (art. 37)cel puțin 35 de ani
ziua de lucru (art. 41)în medie, cel mult 8 ore
angajarea ca salariat (art. 49)nu sub 15 ani
încorporarea (art. 55)de la 20 la 35 de ani, cu excepția voluntarilor
mandatul Avocatului Poporului (art. 58)5 ani

Ce se stabilește prin lege organică

ArticolulCe se stabilește
art. 16cerințele pe care le îndeplinesc cetățenii Uniunii ca să aleagă și să fie aleși în autoritățile administrației publice locale
art. 31organizarea serviciilor publice de radio și de televiziune și controlul parlamentar asupra lor
art. 40alte categorii de funcționari publici care nu pot face parte din partide politice
art. 44condițiile în care străinii și apatrizii dobândesc terenuri
art. 52condițiile și limitele dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică
art. 55condițiile îndeplinirii îndatoririlor militare și ale încorporării
art. 58organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului

⚠ EXCEPȚII și derogări

ArticolulRegulaExcepția
art. 15legea dispune numai pentru viitorlegea penală sau contravențională mai favorabilă
art. 17cetățenii din străinătate își îndeplinesc obligațiileobligațiile incompatibile cu absența din țară
art. 19cetățeanul român nu poate fi extrădat (expulzarea lui nu are excepții)extrădarea în baza convențiilor, în condițiile legii și pe bază de reciprocitate
art. 20au prioritate tratatele privind drepturile omuluiConstituția sau legile interne mai favorabile
art. 27domiciliul e inviolabilpatru derogări prin lege: mandatul de arestare sau hotărârea judecătorească, primejdia, securitatea națională sau ordinea publică, epidemia
art. 27perchezițiile de noapte sunt interziseinfracțiunile flagrante
art. 42munca forțată e interzisăîndatoririle militare, munca condamnatului, calamitățile ori alt pericol și obligațiile civile normale
art. 55încorporarea între 20 și 35 de anivoluntarii
art. 56alte prestații decât impozitele și taxele sunt interzisecele stabilite prin lege, în situații excepționale
art. 58Avocatul Poporului nu are altă funcțiefuncțiile didactice din învățământul superior

Secțiunea 9

Confuzii frecvente

CONFUZIA 1

⚠ ATENȚIE la inviolabil și garantat

Secretul corespondenței este inviolabil.

Libertatea conștiinței este garantată.

Verifică mereu cuvântul exact din text.

CONFUZIA 2

⚠ ATENȚIE la reținere și arestare

Reținerea: cel mult 24 de ore.

Arestarea preventivă: o dispune judecătorul; în urmărirea penală, cel mult 30 de zile o dată și cel mult 180 de zile în total.

CONFUZIA 3

⚠ ATENȚIE la motive și învinuire

Motivele reținerii sau ale arestării: de îndată.

Învinuirea: în cel mai scurt termen, numai în prezența unui avocat.

CONFUZIA 4

⚠ ATENȚIE la expulzare și extrădare

Cetățeanul român nu poate fi expulzat niciodată.

El poate fi extrădat doar prin derogare, cu toate cele trei condiții.

CONFUZIA 5

⚠ ATENȚIE la „și” și „sau”

Cetățeanul român: convenție și condițiile legii și reciprocitate.

Străinul sau apatridul: convenție sau reciprocitate.

CONFUZIA 6

⚠ ATENȚIE la alegerile locale și Parlamentul European

Cetățenii Uniunii aleg și sunt aleși în autoritățile administrației publice locale din România (art. 16).

Cetățenii români aleg și sunt aleși în Parlamentul European (art. 38).

CONFUZIA 7

⚠ ATENȚIE la 23, 33 și 35

23 de ani: Camera Deputaților și organele administrației publice locale.

33 de ani: Senatul.

35 de ani: Președintele României.

CONFUZIA 8

⚠ ATENȚIE la 15, 18 și 20 de ani

15 ani: sub această vârstă, minorii nu pot fi angajați ca salariați.

18 ani: dreptul de vot.

20 de ani: vârsta de la care cetățenii pot fi încorporați, cu excepția voluntarilor.

CONFUZIA 9

⚠ ATENȚIE la domiciliu și „locuiesc”

Funcțiile publice cer domiciliul în țară (art. 16).

Protecția generală îi privește pe străinii și apatrizii care locuiesc în România (art. 18).

CONFUZIA 10

⚠ ATENȚIE la persoanele fizice și Parlamentul

Avocatul Poporului apără drepturile persoanelor fizice.

Prezintă rapoartele celor două Camere ale Parlamentului, anual sau la cererea lor.

Secțiunea 10

Glosar

TermenulCe înseamnă
apatridpersoana care nu are cetățenia niciunui stat
azilprotecția acordată de statul român unui străin sau unui apatrid care este persecutat sau riscă vătămări grave în țara de origine
expulzareîndepărtarea unui străin sau a unui apatrid de pe teritoriul statului
extrădarepredarea unei persoane către alt stat, care o cere pentru urmărire penală, pentru judecată sau pentru executarea unei pedepse
reciprocitateprincipiul după care un stat acordă altui stat sau cetățenilor acestuia un drept ori un tratament (de exemplu, extrădarea) numai dacă celălalt stat îi acordă, la rândul lui, același drept sau tratament
neretroactivitateregula după care legea nu se aplică faptelor petrecute înainte de intrarea ei în vigoare
jurisdicție specială administrativăorganul administrativ care soluționează anumite litigii în afara instanțelor; e facultativă și gratuită
reținereprivarea de libertate pentru cel mult 24 de ore
arestare preventivăprivarea de libertate dispusă de judecător în cursul procesului penal, înainte de condamnarea definitivă
urmărire penalăfaza procesului penal de dinaintea judecății, în care se strâng probele
inculpatpersoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală
control judiciarmăsura prin care persoana rămâne în libertate, cu obligații stabilite de organele judiciare
cauțiunesuma depusă pentru punerea în libertate provizorie
hotărâre definitivăhotărârea judecătorească care nu mai poate fi atacată cu o cale ordinară de atac (de regulă, apelul)
infracțiune flagrantăinfracțiunea descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după
cult religioscomunitatea religioasă organizată după statutul ei
cenzurăcontrolul prealabil al unei publicații sau al unei emisiuni, cu puterea de a o interzice
delict de presăfapta săvârșită prin presă, stabilită prin lege
dreptul la antenădreptul grupurilor sociale și politice importante de a avea acces la emisiunile serviciilor publice de radio și de televiziune
lege organicălegea care reglementează domenii importante, enumerate de Constituție, și se adoptă cu majoritatea membrilor fiecărei Camere
exproprieretrecerea forțată a unui bun imobil în proprietate publică, pentru o cauză de utilitate publică, cu dreaptă și prealabilă despăgubire
utilitate publicăinteresul general al societății, de exemplu construirea unui drum
naționalizaretrecerea silită a unor bunuri în proprietatea statului
creanțădreptul cuiva de a pretinde altcuiva o sumă de bani sau o prestație
petițiecererea, reclamația sau propunerea adresată unei autorități publice
act administrativactul unei autorități publice, emis în regim de putere publică, de exemplu o dispoziție a primarului
eroare judiciarăgreșeala săvârșită într-o procedură judiciară, de instanță sau de procuror, prin care o persoană a fost vătămată, de exemplu condamnarea sau arestarea pe nedrept
instrucție penalăcercetarea unei infracțiuni în cursul procesului penal
încorporarechemarea unui cetățean în serviciul militar
Avocatul Poporuluiinstituția care apără drepturile și libertățile persoanelor fizice în raporturile cu autoritățile publice

Secțiunea 11

Exersează

Rezolvă fiecare exercițiu singur.

Abia apoi deschide răspunsul.

Exercițiul 1

În cursul urmăririi penale, durata totală a arestării preventive nu poate fi mai mare de:

a) 30 de zile
b) 60 de zile
c) 180 de zile
d) 90 de zile

c) 180 de zile

Varianta corectă este c) (art. 23 alin. (5)).

a) – greșită: 30 de zile este durata pentru care arestarea preventivă se poate dispune o singură dată în cursul urmăririi penale, nu durata ei totală. Alin. (5) permite prelungirea măsurii cu câte cel mult 30 de zile, deci arestarea poate dura mai mult decât prima dispunere. Capcana e că cifra 30 apare de două ori în același alineat și te face să crezi că ea este plafonul întregii măsuri.

b) – greșită: 60 de zile este termenul din faza de judecată, prevăzut de alin. (6), în care instanța este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Termenul nu privește urmărirea penală și nu limitează durata arestării, pentru că el arată doar cât de des se face verificarea. Te poate încurca faptul că cele două alineate sunt alăturate.

c) – corectă: alin. (5) spune că, în cursul urmăririi penale, durata totală a arestării preventive nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de 180 de zile. Limita totală are sens pentru că prelungirile de câte 30 de zile nu pot continua oricât, iar libertatea individuală este inviolabilă, potrivit alin. (1).

d) – greșită: 90 de zile nu apare nicăieri în art. 23. Cifra pare plauzibilă pentru că este un multiplu de 30, adică exact durata a trei dispuneri succesive, și te poate face să crezi că ar exista un număr maxim de prelungiri. Textul nu limitează însă numărul prelungirilor, ci durata totală a arestării, la 180 de zile.

Reține: în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă se dispune de judecător pentru cel mult 30 de zile, se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, iar durata ei totală nu poate depăși un termen rezonabil și nici 180 de zile.

Exercițiul 2

Persoanei reținute sau arestate, învinuirea i se aduce la cunoștință:

a) de îndată, în prezența polițistului care a reținut-o
b) în cel mai scurt termen, numai în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu
c) în cel mult 24 de ore, în scris
d) la primul termen de judecată

b) în cel mai scurt termen, numai în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu

Varianta corectă este b) (art. 23 alin. (8)).

a) – greșită: de îndată este termenul în care i se comunică persoanei motivele reținerii sau ale arestării, nu învinuirea. În plus, varianta cere prezența polițistului care a reținut-o, deși alin. (8) cere, la aducerea la cunoștință a învinuirii, prezența unui avocat, care asigură dreptul la apărare. Capcana e că alin. (8) vorbește în aceeași frază de motive și de învinuire, iar termenul de îndată, pus primul, se lipește ușor de amândouă.

b) – corectă: alin. (8) spune că învinuirea se aduce la cunoștință în cel mai scurt termen și numai în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu. Prezența avocatului are sens pentru că, din acel moment, persoana trebuie să se poată apăra, drept garantat de art. 24.

c) – greșită: varianta pune termenul de 24 de ore și cere forma scrisă. Cele 24 de ore sunt durata maximă a reținerii, prevăzută de alin. (3), nu termenul de comunicare a învinuirii, iar alin. (8) nu cere forma scrisă, ci comunicarea în limba pe care persoana o înțelege. Te poate păcăli pentru că cifra de 24 de ore este cea mai cunoscută din art. 23 și pare potrivită oricărui termen legat de reținere.

d) – greșită: varianta amână comunicarea învinuirii până la primul termen de judecată. Alin. (8) cere ca învinuirea să fie adusă la cunoștință în cel mai scurt termen, fără să se aștepte judecata, pentru ca persoana să știe din timp de ce este acuzată. Capcana vine din ideea că acuzația se discută abia în fața instanței, deși reținerea și arestarea pot avea loc cu mult înaintea judecății, în cursul urmăririi penale.

Reține: celui reținut sau arestat i se comunică de îndată motivele măsurii, iar învinuirea în cel mai scurt termen, numai în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu, ambele în limba pe care o înțelege.

Exercițiul 3

Pentru a fi ales în Senat, candidatul trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin:

a) 23 de ani
b) 30 de ani
c) 33 de ani
d) 35 de ani

c) 33 de ani

Varianta corectă este c) (art. 37 alin. (2)).

a) – greșită: 23 de ani este vârsta minimă pentru a fi ales în Camera Deputaților sau în organele administrației publice locale, nu în Senat. Pentru Senat, Constituția cere o vârstă mai mare, de 33 de ani, așa că un candidat de 23 de ani nu poate fi ales senator. Capcana e că 23 și 33 se termină la fel, iar Camera Deputaților și Senatul sunt amândouă camere ale Parlamentului, deci par să ceară aceeași vârstă.

b) – greșită: 30 de ani nu apare în art. 37 pentru nicio funcție. Pare o cifră rotundă, așezată la mijloc între 23 și 35, și de aceea o alegi când nu îți amintești exact pragul. Textul fixează însă pentru Senat 33 de ani, nu o valoare rotunjită.

c) – corectă: alin. (2) spune că, pentru a fi aleși în Senat, candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 33 de ani. Pragul se află între cel pentru Camera Deputaților, de 23 de ani, și cel pentru funcția de Președinte al României, de 35 de ani.

d) – greșită: 35 de ani este vârsta minimă pentru funcția de Președinte al României, cea mai mare din art. 37. Pentru Senat textul cere mai puțin, 33 de ani, deci un candidat de 34 de ani poate fi ales senator, deși nu poate fi ales Președinte. Te poate încurca apropierea dintre 33 și 35, două cifre care încep la fel și stau una lângă alta în același alineat.

Reține: potrivit art. 37 alin. (2), candidatul trebuie să fi împlinit până în ziua alegerilor inclusiv 23 de ani pentru Camera Deputaților și organele administrației publice locale, 33 de ani pentru Senat și 35 de ani pentru funcția de Președinte al României.

Exercițiul 4

Potrivit Constituției, care dintre următoarele categorii poate face parte din partide politice?

a) polițiștii
b) magistrații
c) avocații poporului
d) cadrele militare în rezervă

d) cadrele militare în rezervă

Varianta corectă este d) (art. 40 alin. (3)).

a) – greșită: polițiștii sunt numiți expres în art. 40 alin. (3) printre cei care nu pot face parte din partide politice. De aceea, cât timp este polițist, o persoană nu îndeplinește nici condițiile pentru a fi aleasă, pentru că art. 37 alin. (1) cere ca asocierea în partide să nu îi fie interzisă candidatului. Te poate păcăli faptul că polițiștii, ca orice cetățeni, se pot asocia liber potrivit alin. (1); interdicția privește însă tocmai partidele politice.

b) – greșită: magistrații sunt și ei pe lista de la alin. (3), pe lângă judecătorii Curții Constituționale. Interdicția îi privește pe toți magistrații, nu doar pe judecătorii Curții Constituționale, care sunt numiți separat, la începutul listei. Capcana e tocmai această dublă mențiune: văzând judecătorii Curții Constituționale numiți primii, poți crede că restul magistraților au rămas în afara interdicției.

c) – greșită: avocații poporului sunt numiți expres în aceeași listă de la alin. (3). Textul îi vizează pe cei care conduc instituția Avocatul Poporului, care, potrivit art. 58, apără drepturile și libertățile persoanelor fizice. Te poate încurca cuvântul avocat, care te duce cu gândul la avocații obișnuiți, care nu sunt pe listă, și te face să treci peste această categorie.

d) – corectă: pentru militari, alin. (3) interzice apartenența la partide politice doar membrilor activi ai armatei. Cadrele militare în rezervă nu sunt numite în listă, deci, potrivit Constituției, pot face parte din partide politice, ca orice cetățean care se asociază liber potrivit alin. (1).

Reține: art. 40 alin. (3) interzice apartenența la partide politice judecătorilor Curții Constituționale, avocaților poporului, magistraților, membrilor activi ai armatei, polițiștilor și altor categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică, iar militarii în rezervă nu sunt pe această listă.

Exercițiul 5

Potrivit Constituției, o persoană poate fi expropriată:

a) pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire
b) pentru o cauză de utilitate publică, cu despăgubire plătită după terminarea lucrărilor
c) pentru orice interes al autorității publice, cu dreaptă despăgubire
d) pentru o cauză de utilitate publică, fără despăgubire, dacă proprietarul este străin

a) pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire

Varianta corectă este a) (art. 44 alin. (3)).

a) – corectă: alin. (3) spune că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Varianta reia toate condițiile, iar ele sunt cumulative: dacă lipsește oricare, exproprierea nu e permisă, pentru că proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege, potrivit alin. (2).

b) – greșită: varianta mută plata despăgubirii după terminarea lucrărilor și scoate condiția ca utilitatea publică să fie stabilită potrivit legii. Despăgubirea trebuie să fie prealabilă, adică plătită înainte de expropriere, nu la sfârșitul lucrărilor pentru care s-a făcut exproprierea. Te poate păcăli pentru că varianta începe corect, cu utilitatea publică, și pare doar să precizeze momentul plății.

c) – greșită: varianta înlocuiește utilitatea publică cu orice interes al autorității publice și scoate caracterul prealabil al despăgubirii. Interesul unei autorități nu este același lucru cu utilitatea publică, care înseamnă interesul general al societății, de exemplu construirea unui drum, și trebuie stabilită potrivit legii. Capcana e expresia dreaptă despăgubire, redată corect, care te face să crezi că și restul variantei respectă textul.

d) – greșită: varianta scoate despăgubirea atunci când proprietarul este străin. Alin. (3) se aplică oricui, pentru că începe cu Nimeni, iar alin. (2) spune că proprietatea privată este ocrotită în mod egal indiferent de titular, deci și străinul expropriat primește o dreaptă și prealabilă despăgubire. Te poate încurca faptul că alin. (2) pune condiții speciale pentru străinii care dobândesc terenuri, iar de aici pare că ei ar avea mai puține garanții și la expropriere.

Reține: potrivit art. 44 alin. (3), orice persoană, cetățean român sau străin, poate fi expropriată numai pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, și numai cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Exercițiul 6

Potrivit Constituției, vârsta sub care minorii nu pot fi angajați ca salariați este de:

a) 14 ani
b) 15 ani
c) 16 ani
d) 18 ani

b) 15 ani

Varianta corectă este b) (art. 49 alin. (4)).

a) – greșită: 14 ani nu apare în art. 49, iar varianta coboară pragul cu un an. Alin. (4) interzice angajarea oricărui minor sub 15 ani, deci și a unui minor de 14 ani, pe care varianta l-ar lăsa în afara interdicției. Capcana e că vârsta de 14 ani este cunoscută din alt domeniu: potrivit Codului penal, minorul care nu a împlinit 14 ani nu răspunde penal.

b) – corectă: alin. (4) spune că minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați. Interdicția face parte din regimul special de protecție pe care alin. (1) îl acordă copiilor și tinerilor, alături de interzicerea exploatării minorilor, de la alin. (3).

c) – greșită: 16 ani nu apare în art. 49, iar varianta urcă pragul cu un an. Potrivit alin. (4), un minor care a împlinit 15 ani nu mai intră în interdicția constituțională, deci pragul nu este de 16 ani. Te poate păcăli Codul muncii, care dă capacitate de muncă de la 16 ani, dar permite încheierea contractului de muncă și de la 15 ani, cu acordul părinților sau al reprezentanților legali; Constituția fixează doar pragul minim, de 15 ani.

d) – greșită: 18 ani este vârsta de la care cetățenii au drept de vot, potrivit art. 36, nu pragul pentru angajare. Constituția nu cere majoratul pentru a fi salariat, ci interzice doar angajarea celor sub 15 ani, așa că un minor de 16 sau 17 ani nu intră în această interdicție. Capcana e reflexul de a lega orice drept important de majorat, adică de 18 ani.

Reține: art. 49 alin. (4) din Constituție interzice angajarea ca salariați a minorilor sub vârsta de 15 ani, ca parte a protecției speciale de care se bucură copiii și tinerii.

Exercițiul 7

Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții:

a) în numele oricărui cetățean care le-o cere
b) exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă
c) numai după plata unei taxe
d) numai în numele conducerii lor

b) exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă

Varianta corectă este b) (art. 51 alin. (2)).

a) – greșită: varianta le permite organizațiilor să adreseze petiții în numele oricărui cetățean care le-o cere. Alin. (2) le limitează la colectivele pe care le reprezintă, iar cetățeanul care nu face parte dintr-un asemenea colectiv își poate adresa singur petiția, în numele semnatarilor, potrivit alin. (1). Capcana e ideea, aparent firească, că o organizație poate prelua cererea oricui îi cere sprijinul.

b) – corectă: alin. (2) spune că organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. Regula este paralelă cu cea de la alin. (1), după care cetățenii formulează petiții numai în numele semnatarilor: fiecare petiționar vorbește doar pentru cei pe care îi reprezintă.

c) – greșită: varianta condiționează petiția de plata unei taxe. Alin. (3) spune că exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxă, iar scutirea privește dreptul în întregul lui, deci și petițiile organizațiilor. Te poate încurca faptul că multe cereri adresate autorităților presupun plata unei taxe, așa că pare normal ca și petiția să coste.

d) – greșită: varianta restrânge petiția la conducerea organizației. Alin. (2) nu vorbește de conducere, ci de colectivele reprezentate, adică de toți cei pe care organizația îi reprezintă, nu doar de cei care o conduc. Capcana e că o organizație cu personalitate juridică își exercită drepturile prin organele sale de administrare (art. 209 alin. (1) din Codul civil), așa că poți confunda organul care formulează petiția cu cei în numele cărora se face ea.

Reține: potrivit art. 51 alin. (2), organizațiile legal constituite pot adresa petiții autorităților publice exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă, iar petiționarea este scutită de taxă.

Exercițiul 8

Care dintre următoarele NU este o condiție pentru restrângerea exercițiului unui drept?

a) restrângerea se face numai prin lege
b) măsura este proporțională cu situația care a determinat-o
c) măsura este aplicată în mod nediscriminatoriu
d) măsura este aprobată prin referendum

d) măsura este aprobată prin referendum

Varianta corectă este d) (art. 53).

a) – greșită: restrângerea numai prin lege este chiar prima condiție din art. 53 alin. (1), deci nu poate fi răspunsul la o întrebare care cere ce NU este condiție. Cuvântul numai arată că restrângerea trebuie prevăzută într-o lege, nu decisă după aprecierea unei autorități. Capcana e formularea negativă a întrebării: dacă scapi din vedere cuvântul NU, alegi prima condiție pe care o recunoști.

b) – greșită: proporționalitatea este o condiție expresă din alin. (2), care cere ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o. Te poate încurca faptul că ea nu apare în alin. (1), unde sunt enumerate scopurile, ci abia în alin. (2), așa că, dacă reții doar lista scopurilor, crezi că lipsește.

c) – greșită: aplicarea nediscriminatorie este tot o condiție din alin. (2), alături de proporționalitate și de interdicția de a aduce atingere existenței dreptului. Te poate păcăli pentru că nediscriminarea pare un principiu general al Constituției, prevăzut la art. 16, nu o condiție specială a restrângerii; art. 53 o cere însă expres.

d) – corectă: art. 53 nu cere referendum pentru restrângerea exercițiului unui drept. Condițiile sunt ca restrângerea să se facă numai prin lege, pentru unul dintre scopurile din alin. (1), să fie necesară într-o societate democratică, proporțională, aplicată nediscriminatoriu și fără să atingă existența dreptului, deci se decide prin lege, nu prin votul direct al cetățenilor.

Reține: potrivit art. 53 din Constituție, exercițiul unui drept poate fi restrâns numai prin lege, pentru unul dintre scopurile din alin. (1), dacă măsura este necesară într-o societate democratică, proporțională, nediscriminatorie și nu atinge existența dreptului, fără ca vreun referendum să fie cerut.

Exercițiul 9

Potrivit Constituției, cetățenii pot fi încorporați:

a) de la 18 până la 35 de ani, fără excepții
b) de la 20 până la 35 de ani, cu excepția voluntarilor
c) de la 20 până la 40 de ani, cu excepția voluntarilor
d) de la 18 până la 30 de ani, cu excepția voluntarilor

b) de la 20 până la 35 de ani, cu excepția voluntarilor

Varianta corectă este b) (art. 55 alin. (3)).

a) – greșită: varianta coboară limita de jos la 18 ani și scoate excepția voluntarilor. Alin. (3) stabilește încorporarea de la 20 de ani și îi exceptează expres pe voluntari, cărora limitele de vârstă nu li se aplică. Capcana e vârsta de 18 ani, foarte cunoscută ca vârstă a dreptului de vot (art. 36), iar formula fără excepții pare să întărească o regulă, deși tocmai ea o falsifică.

b) – corectă: alin. (3) spune că cetățenii pot fi încorporați de la vârsta de 20 de ani și până la vârsta de 35 de ani, cu excepția voluntarilor, în condițiile legii organice. Excepția are sens pentru că voluntarul alege singur să intre în serviciul militar, așa că limitele de vârstă ale încorporării nu îl privesc.

c) – greșită: varianta păstrează limita de jos și excepția voluntarilor, dar urcă limita de sus la 40 de ani. Alin. (3) se oprește la 35 de ani, iar vârsta de 40 de ani nu apare în art. 55. Te poate păcăli pentru că două dintre cele trei elemente sunt corecte, iar o greșeală într-un singur număr trece ușor neobservată.

d) – greșită: varianta greșește ambele limite, pentru că pune 18 ani în loc de 20 și 30 de ani în loc de 35. Doar excepția voluntarilor este redată corect, iar alin. (3) fixează intervalul de la 20 la 35 de ani. Capcana e că excepția, redată exact, te face să crezi că și cifrele sunt bune.

Reține: potrivit art. 55 alin. (3) din Constituție, cetățenii pot fi încorporați de la 20 de ani până la 35 de ani, în condițiile legii organice, iar aceste limite nu se aplică voluntarilor.

Exercițiul 10

Avocatul Poporului poate îndeplini, în același timp:

a) o funcție didactică în învățământul superior
b) funcția de prefect
c) funcția de director al unei firme private
d) o funcție didactică într-un liceu

a) o funcție didactică în învățământul superior

Varianta corectă este a) (art. 58 alin. (2)).

a) – corectă: alin. (2) spune că Avocatul Poporului și adjuncții săi nu pot îndeplini nicio altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior. Aceasta este singura excepție, așa că o funcție didactică într-o universitate este singura pe care Avocatul Poporului o poate îndeplini în același timp cu mandatul său.

b) – greșită: prefectul ocupă o funcție publică, iar alin. (2) îi interzice Avocatului Poporului orice altă funcție publică, fără să facă deosebiri între ele. Capcana e că prefectul este numit, nu ales, fiind reprezentantul Guvernului în teritoriu (art. 123 din Constituție), așa că funcția poate părea una administrativă, compatibilă cu instituția; textul interzice însă orice funcție publică.

c) – greșită: directorul unei firme private ocupă o funcție privată, iar alin. (2) le interzice deopotrivă pe cele publice și pe cele private. Capcana e ideea că incompatibilitatea privește doar funcțiile publice, adică relația cu statul; textul le pune însă pe amândouă în aceeași interdicție, legate prin sau.

d) – greșită: varianta păstrează funcția didactică, dar o mută într-un liceu. Excepția privește numai funcțiile didactice din învățământul superior, deci un post de profesor la liceu intră în interdicția generală de la alin. (2). Te poate păcăli tocmai cuvântul didactică, pentru că recunoști excepția și nu mai verifici nivelul de învățământ.

Reține: potrivit art. 58 alin. (2) din Constituție, Avocatul Poporului și adjuncții săi nu pot îndeplini nicio altă funcție publică sau privată, singura excepție fiind funcțiile didactice din învățământul superior.

Secțiunea 12

Pe scurt

Fișa 1

Dispoziții comune

  • Titlul II: 4 capitole, art. 15–60.
  • Legea dispune numai pentru viitor; excepție: legea penală sau contravențională mai favorabilă.
  • Funcțiile publice: cetățenia română și domiciliul în țară.
  • Cetățeanul român nu poate fi expulzat; poate fi extrădat doar prin derogare, cu convenție, lege și reciprocitate.
  • La neconcordanțe cu legile interne, au prioritate tratatele privind drepturile fundamentale ale omului, cu excepția dispozițiilor interne mai favorabile.
  • Orice persoană se poate adresa justiției; jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.

Fișa 2

Drepturile și libertățile

  • Pedeapsa cu moartea este interzisă.
  • Reținerea: cel mult 24 de ore; arestarea preventivă: judecătorul; în urmărirea penală, 30 / 180 de zile; în judecată, verificare periodică, cel mult la 60 de zile.
  • Inviolabile: libertatea individuală și siguranța persoanei, domiciliul și reședința, secretul corespondenței, libertatea de exprimare și a creațiilor.
  • Domiciliul: 4 derogări prin lege; percheziția domiciliară o dispune judecătorul; noaptea doar la flagrant.
  • Întrunirile: pașnice și fără arme.
  • Nu pot face parte din partide: judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.
  • Vot: 18 ani; a fi ales: 23 / 33 / 35 de ani.
  • Expropriere: utilitate publică, potrivit legii, despăgubire dreaptă și prealabilă.
  • Restrângerea exercițiului unor drepturi: numai prin lege, pentru un scop din alin. (1), necesară într-o societate democratică, proporțională, nediscriminatorie, fără să atingă existența dreptului.

Fișa 3

Îndatoririle și Avocatul Poporului

  • Fidelitatea față de țară este sacră.
  • Încorporarea: 20–35 de ani, cu excepția voluntarilor.
  • Contribuții: impozite și taxe; alte prestații doar prin lege, în situații excepționale.
  • Drepturile se exercită cu bună-credință.
  • Avocatul Poporului: 5 ani, apără persoanele fizice, lucrează din oficiu sau la cerere, raportează Parlamentului.

Fișa 4

Ce să nu confunzi

  • inviolabil / garantat / nu poate fi îngrădit
  • reținere (cel mult 24 de ore) / arestare preventivă (judecătorul)
  • motivele (de îndată) / învinuirea (în cel mai scurt termen, cu avocat)
  • expulzare / extrădare
  • cetățenii Uniunii (autoritățile administrației publice locale) / cetățenii români (Parlamentul European)

Mai departe: testele

Urmează testele lecției.
Ca să treci la lecția următoare, trebuie să răspunzi corect la cel puțin 80% dintre grile.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *