TEST | Realism T4

Nuvelistica lui I.L.Caragiale cuprinde:

În vreme de război de Ion Luca Caragiale este:

Identifică elemente specifice nuvelei psihologice, realiste, naturaliste în opera literară În vreme de război de I.L.Caragiale. Realizează corespondența dintre cele două coloane:

Fragmentul următor „D. Stavarache a plâns mult, mult, zdrobit de trista veste. Dar un bărbat trebuie să-și facă inimă! Nu trebuie să se lase copleșit de durere.” marchează:

Ordonează ideile următoare, având în vedere nuvela În vreme de război de I.L.Caragiale:

Replica ce se repetă obsesiv, „Gândeai c-am murit, neică?”:

Râsul reluat obsesiv în nuvelă

Citește cu atenție textul următor și precizează care sunt elementele stilistice care accentuează tensiunea sufletească a personajului:

„…. dar o să îndrăznească să se mai întoarcă?
….. Dar dacă îndrăznește și se întoarce?….Atunci, ce-i de făcut?
… Da! dar sergentul se întoarce: popa, ba! (…)
…O veni? …. n-o veni?….”

Abundența verbelor din fragmentul următor:

„A strâns bine scrisoare; s-a spălat frumos pe ochi; a pus caii la brișcă și a plecat repede la târg să întrebe pe avocat, cu ce forme intră cineva regulat în stăpânirea averii unui frate bun pierdut, care n-are alt moștenitor.”

Ultima replică „N-am noroc!”

Comentează fragmentul următor, în 100- 150 de cuvinte, urmărind corespondența dintre trăirile personajului și manifestările naturii:

„Afară ploua mărunţel, ploaie rece de toamnă, şi boabele de apă prelingându-se de pe streşini şi picând în clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit, lăsat gol într-adins la umezeală, făceau un fel de cântare cu nenumărate şi ciudate înţelesuri. Legănate de mişcarea sunetelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte, apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol, în cercuri din ce în ce mai largi, şi tot mai domol, şi tot mai larg. Când cercul unui gând ajunse-n fine aşa de larg încât îi era peste putinţă din centru să-l mai urmărească din ce se tot depărta- omului i se pare c-aude afară un cântec de trâmbiţe…..militari, desigur.”

( I.L.Caragiale, În vreme de război)