Idee principală. Idee secundară. Plan simplu de idei. Plan dezvoltat de idei

„Nouă ceasuri şi nouă minute… Peste şase minute pleacă trenul. Un minut încă şi se-nchide casa. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt în vagon… Trec de colo până colo prin coridor, să văz în care compartiment aş găsi un loc mai comod… Aci. O damă singură, şi-fumează, atât mai bine! Intru şi salut, când auz o mârâitură şi văz apărând dintr-un paneraş de lângă cocoana capul unui căţel lăţos, plin de funde de panglici roşii şi albastre, care-ncepe să mă latre ca pe un făcător de rele intrat noaptea în iatacul stăpânii-si.

– Bubico! zice cocoana… şezi mumos, mamă!

“Norocul meu, gândesc eu, să trăiesc bine!… Lua-te-ar dracul de javră!”

 (I.L.Caragiale, „Bubico”)

Ideea principală a fragmentului, extras din textul narativ literar indicat,  este corect formulată în varianta:

„Se zice că odată, Norocul şi Mintea s-au prins tovarăşi şi au plecat amândoi în călătorie. Ei merseră ziua întreagă pe un drum de ţară şi, mai cu vorbe, mai cu glume, iată că soarele se ascunde după un deal şi noaptea îi apucă pe cei doi călători în mijlocul drumului, departe de satul la care gândeau că vor putea ajunge.

Ce era de făcut? Unde să poposească peste noapte?
-Ce atâta bătaie de cap? zise în cele din urmă Norocul, hai să ne trântim aici, în mijlocul drumului, că nu e mult până dimineaţă.
-Dar dacă va veni un car peste noi? zise Mintea cu glasul ei înţelept. Hai mai bine să ne dăm la o parte din drum, să ne odihnim pe pajiştea cea de alături.
-Fă tu cum ştii, zise Norocul, eu unul aici mă culc. Şi zicând acestea se şi trânti în mijlocul drumului.

Mintea, mai cu grijă, ieşi din drum şi-şi găsi un locşor potrivit pe pajiştea moale.
Abia aţipiră drumeţii noştri şi se auzi o duruitură. Era o căruţă trasă de patru cai ca patru zmei. încă două trei clipite şi Norocul ar fi fost făcut praf şi pulbere de copitele cailor şi de roatele carului.

Dar caii se speriară, văzând mogâldeaţa ce se mişcă în mijlocul drumului. Ei traseră căruţa din drum pe pajişte şi trecu chiar peste picioarele Minţii, rănind-o, biata de ea.

Când se dezmetici din leşin, Mintea, cu înţelepciunea ei, îi spuse tovarăşului său de drum să-i caute nişte ierburi, cu care reuşi să-şi vindece rănile de la picioare.” (I.L.Caragiale, „Norocul și mintea”)

Așează în ordine ideile principale din fragmentul selectat.

„Mâine se deschid școlile. Nu  cred să fi așteptat cineva ziua asta ca mine. Noaptea, care trebuie să-i facă loc pe pământ, rămâne albă. Nu pot să închid ochii. Un frământ, o nerăbdare ciudată îmi fură somnul. Când zorile surâd la ferestre, sar din așternut și primul meu gând este să aflu cât e ceasul. Pendula, draga mea prietenă, mi l-a ghicit. Bate patru lovituri sonore, prelungi, care răsună prin toată ființa mea. Peste o oră plec cu tata la Craiova.” (Mihail Drumeș, „Elevul Dima dintr-a șaptea”)

Ideea principală a fragmentului, extras din textul narativ literar indicat,  este corect formulată în varianta:

Ordonează ideile care se desprind din următorul textul narativ nonliterar:

„Am fost în Delta Dunării de multe ori, însă de fiecare dată am mers pe varianta plimbărilor cu barca cu motor. De data aceasta însă, am vrut o vacanță tihnită, cu canoe.

După o scurtă acomodare cu Mila 23 și pensiunea unde eram cazați, ni s-a făcut instructajul de utilizare a canoelor duble și, ușor-ușor, miniflota noastră de 8 a pornit în explorare. Am trecut cu bine de primul hop – coordonarea cuplului din fiecare barcă –, apoi a urmat traversarea canalului principal, Dunărea Veche, loc frecventat de numeroase ambarcațiuni cu motor. După ce am intrat pe canalele adiacente, ne-am relaxat complet, purtați de curentul lin al apei. În jur mirosea a flori și a vară.” (Elena Drăghici, „Delta Dunării văzută din canoe”, https://www.natgeo.ro/)

„Racul, broasca şi o ştiucă

Într-o zi s-au apucat

De pe mal în iaz s-aducă

Un sac cu grâu încărcat.

Şi la el toţi se înhamă:

Trag, întind, dar iau de samă

Că sacul stă neclintit,

Căci se trăgea neunit.

Racul înapoi se da,

Broasca tot în sus sălta,

Ştiuca foarte se izbea

Şi nimic nu isprăvea.

Nu ştiu cine-i vinovat;

Însă, pe cât am aflat,

Sacul în iaz nu s-au tras,

Ci tot pe loc au rămas.

Aşa-i şi la omenire,

Când în obşte nu-i unire:

Nici o treabă nu se face

Cu izbândă şi cu pace.” ( Alexandru Donici, „Racul, broasca și o știucă”)

Selectează ideile principale sau secundare formulate corect: