Tradiționalismul. Romanul Tradițional
TRADIȚIONALISMUL. REPERE.
În sens larg, termenul „tradiționalism”, derivat de la substantivul „tradiție”, sugerează atașamentul față de tradiție, de obiceiuri, de lumea rurală, definită prin conservarea și promovarea tradițiilor populare.
În sens restrâns, tradiționalismul este un curent literar, manifestat în perioada interbelică, care marchează un ataşament excesiv, idealizant faţă de valorile trecutului. Acestea sunt privite global, evidenţiindu-se valorile pozitive în opoziţie cu valorile noi, considerate străine spiritului naţional.
Tradiționalismul interbelic se manifestă în jurul revistei „Gândirea”, condusă de Nichifor Crainic, adept al autohtonismului și al ortodoxiei.
Teme promovate de tradiţionalişti:
- Satul natal
- Întoarcerea în trecut
- Haiducia
- Universul biblic
- Dezrădăcinarea
Figuri care populează literatura tradiţională:
- Plugarul
- Preotul
- Cântăreţul
- Învăţătorul
Tradiţionaliştii nuanţează:
- Sentimentul naţional, etnicul
- Mitul originii, al strămoşilor
- Pământul, astrele, revelaţia naturii
- Ortodoxismul
- Folclorul (bocetul, descântecul, ursitoarele, ielele)
- întoarcerea la originile literaturii;
- ideea că mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor;
- problematica ţăranului;
- accent pe etic, etnic, social;
- universul patriarhal al satului;
- proză realistă de reconstituire socială;
- istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod exaltat;
- ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat.
Aşadar, tradiţionalismul
- valorifică cultura arhaică populară, tot ceea ce ţine de tradiţia noastră autohtonă în datini, obiceiuri, orizont material al vieţii.
- respinge aproape toate datele civilizaţiei moderne şi vede în societatea de tip urban un spaţiu al răului, al degradării morale, al îndepărtării omului de natura sa adevărată.
Reprezentanţi:
- Ion Pillat
- Vasile Voiculescu
- Adrian Maniu
- Aron Cotruş
- Radu Gyr
- Mihail Sadoveanu