Literatura interbelică
Literatura dintre cele două Războaie Mondiale (1918 – 1942).
Este o perioadă de o deschidere nu numai economică şi social-politică, ci şi culturală.
Este perioada marilor creaţii epice, a înfloririi dramaturgiei şi a modernizării lirice.
Se evidențiază prezența a două curente literare antagonice:
- tradiționalismul (teoretizat de Nechifor Crainic, promocează valorile tradiționale românești);
- modernismul (teoretizat de Eugen Lovinescu, promovează sincronozarea literaturii românești cu cea europeană).
Reprezentanți
Proză:
- Liviu Rebreanu,
- Mihail Sadoveanu,
- G. Călinescu,
- Camil Petrescu (două modele epice, inspirate de doi scriitori francezi: Honoré de Balzac și Marcel Proust)
Poezie:
- Lucian Blaga,
- Tudor Arghezi,
- Ion Barbu,
- Ion Pillat,
- Vasile Voiculescu.
Dramaturgie:
- Camil Petrescu,
- Lucian Blaga.