Epoca marilor clasici. Junimea. Titu Maiorescu.

Epoca Marilor Clasici (1860-1890)

Epoca Marilor Clasici

• Cuprinde a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1860 – 1890);
• Reprezintă începutul afirmării cu adevărat a literaturii și culturii române moderne;
•  Este perioada în care s-au afirmat scriitori români deveniți repere pentru întreaga literatură română: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale (vezi DEX: clasic – despre opere literare, științifice, artistice-  care servește ca model de perfecțiune, care poate fi luat drept model.)
• Cuprinde opere literare în care se remarcă o varietate la nivel tematic (lupta dintre bine și rău, rolul banului în dezumanizarea omului, satirizarea unor moravuri, destinul omului de geniu),
• Presupune diversitate la  nivelul orientării estetice, în această perioadă coexistând realismul, romantismul, clasicismul.
• Istoria acestei epoci înfloritoare coincide cu înființarea societății literare „Junimea”, aflată sub protectoratul și îndrumarea lui Titu Maiorescu.

Junimea. Convorbiri literare

• Junimea este înființată în toamna anului 1863 de un grup de tineri dornici de a da un alt curs culturii şi literaturii româneşti: Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, Titu Maiorescu.

• În evoluția Societății Culturale de la Iași se disting trei etape:
• Etapa ieșeană (1863-1874) are un pronunțat caracter polemic, manifestat în trei direcții: limbă, literatură și cultură;
• Etapa de consolidare a orientărilor estetice (1874 – 1885), în care sunt publicate în revista societății (”Convorbiri literare”), operele de maturitate ale marilor clasici ai literaturii române: Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Ioan Slavici;
• Etapa bucureșteană (1885-1944), care se caracterizează printr-o diminuare a criticismului, printr-un caracter preponderent universitar al membrilor ei, dar și prin implicarea importantă a acestora în viața politică.

• În plan cultural, obiectivele Junimiii au fost foarte limpezi:
• răspândirea spiritului critic;
• încurajarea progresului literaturii naţionale;
• susţinera independenţei intelectuale a poporului român (educarea publicului prin prelecţiuni populare);
• susţinera originalităţii culturii şi a literaturii române prin punerea problemei unificării limbii române literare şi prin respectul acordat literaturii;
• crearea şi impunerea valorilor.

• Spiritul junimist se face cunoscut prin:
• prelegerile populare;
• ședințele Cenaclului Junimea;
• revista „Convorbiri literare”, înființată la 1 martie 1867, din inițiativa lui Petru Carp (în paginile acestei publicații au apărut pentru prima dată scrierile celor patru mari clasici).

Titu Maiorescu

• Titu Maiorescu a avut un rol esențial în cadrul societăţii Junimea, impunându-se în cadrul epocii drept îndrumătorul cultural şi literar.
• Maiorescu trasează principalele direcții în dezvoltarea culturii române moderne, mai ales prin promovarea spiritului critic, pe care îl impune în spiritul epocii și în cadrul ședințelor „Junimii”, atât prin paginile revistei sau prin prelecțiunile populare, cât și prin studiile ”O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867” (1867) și ”Direcția nouă în poezia și proza română” (1872).
• În articolul „În contra direcției de astăzi în cultura română” (1868), Maiorescu formulează teoria formelor fără fond. Maiorescu se revoltă aici împotriva « viţiului » existent în epocă de a împrumuta forme ale culturii apusene fără a le adapta condiţiilor existente.
• Articolele publicate de el, precum „Comediile d-lui Caragiale” sau „Eminescu și poeziile lui” reprezintă un reper și un punct de plecare în critica literară românească, validat de trecerea timpului.
• Articole precum „Neologismele” (1881), „Limba română în jurnalele din Austria” (1868), „Beția de cuvinte” (1873) probează preocuparea permanentă a lui Titu Maiorescu pentru dezvoltarea limbii române literare. Titu Maiorescu susține, în acest sens, alfabetul latin și ortografie fonetică.
• Filozof, critic literar, estetician, Titu Maiorescu a fost una dintre cele mai importante personalităţi ale culturii române.